ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 706/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SNP” P.” SA – Sucursala “P.” Târgoviște, împotriva deciziei nr.536 din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă SNP “P.” SA – Sucursala “P” Târgoviște prin consilier juridic și intimata-reclamantă SC “L. I.” SRL Târgoviște prin avocat A.C.. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, declarat și motivat în termen legal după care, Curtea, constatând că pricina este în stare de judecată, a acordat cuvântul părților. Recurenta prin reprezentant a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.

Intimata prin reprezentant a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, conform întâmpinării formulate în acest sens. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC “L I.” SRL Târgoviște , a chemat în judecată pe pârâta SNP “P”SA , solicitând obligarea acesteia să transforme contractul de închiriere în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare și plata despăgubirilor pentru neîncheierea contractului în termenul prevăzut de lege. Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr.60 din 23 ianuarie 2001, a admis acțiunea restrânsă, a obligat pe pârâtă să transforme contractul de închiriere în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare și să plătească suma de 1.000.000 lei pe zi de întârziere daune cominatorii, calculate până la încheierea contractului.

Instanța de fond a reținut, în esență, că sunt aplicabile disp.art.12(1) din Legea nr.133/1999 în sensul că regiile autonome și companiile naționale cu capital majoritar de stat sunt obligate, la cererea întreprinderii mici sau mijlocii, ce are închiriat un spațiu comercial, să transforme contractul de închiriere, în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare și să perfecteze vânzarea în termen de 90 de zile de la depunerea cererii. Instanța a considerat că spațiul închiriat reclamantei este disponibil, situație determinată prin însuși faptul închiriereii. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.536 din 18 aprilie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, apreciind că reclamanta, care deținea spațiul din anul 1997, era îndreptățită să solicite transformarea contractului de închiriere în contract de leasing, în timp ce atitudinea pârâtei încearcă să blocheze aplicarea unui act normativ.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând hotărârile atacate, pentru greșita aplicare a legii. Astfel, recurenta susține că au fost încălcate disp.art.4 din Legea 133/1999 precum și Normele Metodologice pentru aplicarea legii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.244/2001, în sensul că nu au fost dovedite, de către reclamantă, condițiile pentru aplicarea legii, iar stabilirea listei bunurilor disponibile încheierii contractelor de vânzare era atributul exclusiv al consiliului de administrație. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.

Dispozițiile art.4 din Legea 133/1999, completate de disp.art.4 din H.G.244/2001, stabilesc stimularea întreprinzătorilor privați care își desfășoară activitatea în sfera producției bunurilor materiale și serviciilor, exceptate fiind societățile comerciale cu peste 250 angajați, care au cifră de afaceri de peste 8 milioane euro. Societățile bancare și de asigurare, societățile de administrare a fondurilor financiare de investiții, societățile de valori mobiliare, cele cu activitate exclusivă de comerț exterior și cele a căror activitate principală o constituie cumpărarea și revînzarea de produse sau închirierea de bunuri mobile sau imobile. Legiuitorul a înțeles astfel, ca limitând domeniul de aplicare al actului normativ menționat, să ofere reale facilități întreprinderilor mici și mijlocii producătoare de bunuri materiale sau servicii, lăsând dreptul comun în materie, aplicabil celorlalte unități juridice.

Pe de altă parte, art.12 din Legea 133/1999 prevede accesul la activele disponibile a întreprinderilor mici și mijlocii utilizate în baza contractului de închiriere, locație de gestiune, asociere în participațiune. Activele disponibile sunt definite de art.13 din lege, ca acelea neutilizate dar stabilite prin liste transmise camerelor de comerț de către titularii dreptului de proprietate. În actul constitutiv, obiectul principal de activitate al societății reclamante, îl constituie comerțul cu ridicata al aparatelor de uz gospodăresc și al aparatelor de radio și televiziune (fila 21 apel și adresa 139/13 ianuarie 2003 a ORC Dâmbovița), situație în care excepția prevăzută de pct.2 al Normelor metodologice este depin aplicabilă.

Atributul societății comerciale de a întocmi liste lunare cu activele disponibile, este exclusiv al acesteia, iar fără elemente probatorii peremptorii, răsturnarea prezumției de bună credință este inacceptabilă. De altfel, prin probele administrate, recurenta a făcut dovada că s-a supus dispozițiilor art.13 din Legea 133/1999 întocmind listele activelor disponibile și anunțându-le prin intermediul presei locale (filele 30-34). Consinderând astfel, instanțele de fond, interpretând greșit dispozițiile legii, au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice. Așa fiind, în temeiul disp.art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat împotriva deciziei 536 din 18 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și admițând apelul, va schimba în tot sentința Tribunalului Dâmbovița, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SNP “P.”SA București – Sucursala “P.” Târgoviște, împotriva deciziei nr.526 din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, admite apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr.60 din 23 ianuarie 2001 a Tribunalului Dâmbovița, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică astăzi 7 februarie 2003.