ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7118/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.R., prin acțiunea formulată la data de 8 decembrie 2003, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 7984 din 31 octombrie 2003, să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că părinții săi au fost obligați să se refugieze, pe motive etnice, din Oradea, în Timișoara, localitate în care s-a și născut la 22 februarie 1942. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 5/CA/2004 - P.I.

din 12 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7984/2003 și a obligat pe pârâtă, să îi recunoască și să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. A reținut instanța de fond, că hotărârea pârâtei este nelegală, reclamanta făcând dovezi, cu acte, că se încadrează în categoria de cetățeni români care beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, pârâta, susținând în esență că hotărârea este nelegală, instanța interpretând și aplicând greșit legea. Examinând cauza, în raport cu motivele de casare invocate precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se va constata că recursul este nefondat.

Este necontestat că părinții reclamantei au fost obligați la 6 septembrie 1940, să părăsească localitatea de domiciliu, Oradea, plecând urmare a măsurilor de persecutare etnică dispuse de ocupația ungară, în Timișoara, localitate în care s-a născut reclamanta, la 22 februarie 1942. Potrivit actelor normative incidente în cauză, beneficiază de prevederile acestora, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, între acestea fiind și strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sentința nr. 5/CA/2004 – P.I.

fiind legală, astfel că pe cale de consecință, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 5/CA/2004 – P.I. din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.