ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7118/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta P.R., prin acțiunea

formulată la data de 8 decembrie 2003, a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 7984

din 31 octombrie 2003, să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin

care să îi acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că părinții săi au fost obligați să se refugieze, pe motive etnice,

din Oradea, în Timișoara, localitate în care s-a și născut la 22 februarie

1942.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 5/CA/2004 - P.I.

din 12 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7984/2003 și a

obligat pe pârâtă, să îi recunoască și să îi acorde drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

A reținut instanța de fond, că

hotărârea pârâtei este nelegală, reclamanta făcând dovezi, cu acte, că se

încadrează în categoria de cetățeni români care beneficiază de prevederile O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs, pârâta, susținând în esență că hotărârea este nelegală,

instanța interpretând și aplicând greșit legea.

Examinând cauza, în raport cu

motivele de casare invocate precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se va constata că recursul este nefondat.

Este necontestat că părinții

reclamantei au fost obligați la 6 septembrie 1940, să părăsească localitatea de

domiciliu, Oradea, plecând urmare a măsurilor de persecutare etnică dispuse de

ocupația ungară, în Timișoara, localitate în care s-a născut reclamanta, la 22

februarie 1942.

Potrivit actelor normative incidente

în cauză, beneficiază de prevederile acestora, persoana, cetățean român, care

în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, între acestea fiind și strămutarea în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sentința nr. 5/CA/2004

– P.I. fiind legală, astfel că pe cale de consecință, recursul declarat de

pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 5/CA/2004 – P.I. din 12

ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2004.