ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8927/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 3584

din 23 august 2002, la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ,

reclamanta B.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Oradea, anularea hotărârii nr. 65 din 18 septembrie 2001, emisă de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei, prin care i s-a

respins acordarea drepturilor prevăzute de această lege.

Instanța sesizată a pronunțat

sentința nr. 515 din 7 octombrie 2002, prin care a respins ca tardiv formulată,

acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 1308 din 1 aprilie 2003, a dispus

admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre

soluționare, la Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ. Prin

cererea depusă la această instanță, B.Ș., în calitate de soț supraviețuitor al

reclamantei, decedată pe parcursul cauzei, a solicitat continuarea acțiunii și

stabilirea calității de beneficiar al legii, cu acordarea drepturilor bănești.

Prin sentința nr. 159/CA din 29

aprilie 2004, Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ, a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel

Oradea, secția de contencios administrativ, unde cauza a fost înregistrată cu nr.

2301/2004.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamanta B. (B.) E., s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi,

strămutați de către autoritățile maghiare hortyste, din comuna Diosig, în

județul Timiș, după ocuparea Ardealului de Nord.

Prin sentința nr. 406 din 7 iulie

2004, instanța învestită a admis acțiunea formulată de reclamanta B. E., și

continuată de soțul supraviețuitor, B.Ș., a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta, să îi recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000, cu plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.700.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că defuncta reclamantă s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, având același statut de refugiat, ca și aceștia, suferind

alături de ei, consecințele acestei strămutări, din motive de persecuție

etnică, de la data nașterii sale și până la retrocedarea teritoriului. S-a mai

reținut că reclamantul, conform art. 3 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, în calitate de soț supraviețuitor al defunctei, din

categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. c) din actul normativ menționat,

va beneficia de prevederile legii, începând cu data de 1 a lunii următoare în

care a fost depusă cererea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Oradea, cu motivarea că nu pot

beneficia de prevederile legii, copiii care s-au născut ulterior strămutării

părinților, cum este cazul în speță. Astfel, recurenta nefiind născută la data

strămutării părinților săi, nu avea, deci, un domiciliu de unde să fi fost strămutată,

din motive etnice, în altă localitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza, în raport cu

motivele de casare invocate, Curtea reține că, esențial în speță, este faptul că

părăsirea domiciliului de către familia recurentei, a fost determinată de

presiunile de natură etnică, exercitate ca urmare a ocupării teritoriului în

condițiile istorice de la acea dată, neavând relevanță împrejurarea că

recurenta nu era născută la data refugiului și că nu avea un domiciliu de unde

să fi fost strămutată, întrucât aceasta a dobândit, prin naștere, statutul

juridic de refugiat al părinților săi.

Așa fiind, în mod corect a reținut

instanța de fond că în cauză s-a făcut, în baza înscrisurilor depuse, dovada că

reclamanta B.E. s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000 și că reclamantul B.Ș., soțul supraviețuitor, este îndreptățit să

beneficieze de prevederile art. 3 din aceeași lege.

În consecință, urmează a se respinge

prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 406 din 7 iulie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 decembrie 2004.