ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 42/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr.828 din 27 noiembrie 2001 a Judecătoriei Reșița și deciziei penale nr.27/R

din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Caraș Severin, privind pe inculpatul V.P.

A lipsit

intimatul inculpat, pentru care s-a prezentat avocatul C.N., apărător desemnat

din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a pus concluzii de admitere a recursului în anulare, dezvoltând oral motivele

formulate prin acesta.

Apărătorul

a solicitat respingerea recursului în anulare, ca nefondat.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

plângerea penală formulată la 5 august 2001 partea vătămată C.F. a solicitat

condamnarea inculpatului V.P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte

violențe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că la 4

august 2001 acesta l-a lovit cu pumnul în zona feței, fapt ce a determinat

pierderea a doi dinți (11 și 21 incisivi mediani superiori).

Judecătoria

Reșița, prin sentința penală nr.828 din 27 noiembrie 2001, a dispus în baza

art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală,

achitarea inculpatului cu motivarea că din probe nu a rezultat că el este

autorul infracțiunii.

Tribunalul Caraș-Severin, prin

decizia penală nr.27/R din 31 ianuarie 2002 a admis recursul declarat de partea

vătămată, a casat sentința primei instanțe și a dispus, în baza art.11 pct.2

lit.b raportat la art.10 lit.h din Codul de procedură penală, încetarea procesului

penal cu motivarea că lipsa solicitării de a se dispune condamnarea

inculpatului echivalează cu retragerea plângerii prealabile formulată în cauză.

Împotriva acestor hotărâri, în

baza art.409, 410 alin.1, partea I-a, pct. 7 din Codul de procedură penală s-a

declarat recurs în anulare susținându-se că faptei i s-a dat o încadrare

juridică greșită în art.180 alin.2 în loc de art.182 alin.1 din același cod

pentru care era necesară efectuarea urmăririi penale.

S-a solicitat admiterea

recursului în anulare, casarea ambelor hotărâri și rejudecarea cauzei în aceste

limite.

Recursul în anulare este

fondat.

Conform art.182 alin.1 din

Codul penal, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă fapta prin

care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care

necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care a

produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ,

încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică,

sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.

Ca urmare a agresiunii suferite

la 4 august 2001, partea vătămată, potrivit certificatului medico-legal aflat

în dosar a suferit avulsia traumatică a incisivilor mediani superiori, cu

infiltrat hemoragic gingival, ceea ce s-a menționat și în biletul de trimitere

emis de Laboratorul de medicină legală, către o instituție de specialitate

(filele 2 și 15 dosar judecătorie).

S-a apreciat de către Serviciul

Medico-Legal județean Caraș-Severin că leziunile traumatice suferite de partea

vătămată nu au determinat sluțirea, deoarece lipsa dinților – ce au suferit

fracturi și au necesitat extracție, se poate reface prin lucrare protetică.

Aceste concluzii nu sunt juste,

întrucât pe de o parte pierderea dinților din față crează o dizarmonie în

fizionomia persoanei, ce nu poate fi înlăturată pe cale naturală iar pe de altă

parte au consecințe și în plan morfo-funcțional, presupunând o deficiență

masticatorie, cu consecințe negative asupra funcției nutritive.

În legătură cu posibilitatea

ulterioară ca printr-o lucrare dentară să fie ascunse prejudiciul morfologic,

cel fiziologic, ori cel estetic, aceasta nu are relevantă asupra încadrării

juridice.

Astfel, urmarea imediată a

infracțiunii este reprezentată de rezultatul produs prin actul agresiv săvârșit

de inculpat și cu care se afla în legătură directă de cauzalitate, iar momentul

consumării infracțiunii este cel al producerii rezultatului.

Ca atare, orice împrejurare

ulterioară rezultatului produs, excede elementelor constitutive ale

infracțiunii.

Cum în speță, se impunea

concluzia că pierderea dinților din față, constituie un prejudiciu estetic

ireversibil, respectiv sluțire în sensul art.182 alin.1 din Codul penal,

instanțele aveau obligația să constate că aceasta este încadrarea juridică

corectă a faptelor imputate inculpatului prin plângerea părții  vătămate și

conform art.285 din Codul de procedură penală să trimită acea plângere la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița.

Întrucât nu au procedat în

acest fel și nu au dat o corectă încadrare juridică faptelor, soluțiile

pronunțate sunt greșite.

Fiind întrunite cerințele

art.410 alin.1 partea I pct.7 din Codul de procedură penală, Curtea, în baza

art.414

1

alin.1 din același cod, urmează a admite recursul în

anulare, a casa hotărârile atacate și a trimite plângerea părții vătămate  la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, în vederea efectuării urmăririi

penale, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.182 din Codul penal.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr.828 din 27 noiembrie 2001 a Judecătoriei Reșița și deciziei penale nr.27/R

din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Caraș Severin, privind pe inculpatul V.P.

Casează hotărârile atacate și trimite plângerea părții vătămate

C.F.  la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, în vederea efectuării

urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.182 din

Codul penal.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de

300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 8 ianuarie 2003

.