ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 42/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.828 din 27 noiembrie 2001 a Judecătoriei Reșița și deciziei penale nr.27/R din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Caraș Severin, privind pe inculpatul V.P. A lipsit intimatul inculpat, pentru care s-a prezentat avocatul C.N., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului în anulare, dezvoltând oral motivele formulate prin acesta. Apărătorul a solicitat respingerea recursului în anulare, ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin plângerea penală formulată la 5 august 2001 partea vătămată C.F.

a solicitat condamnarea inculpatului V.P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că la 4 august 2001 acesta l-a lovit cu pumnul în zona feței, fapt ce a determinat pierderea a doi dinți (11 și 21 incisivi mediani superiori). Judecătoria Reșița, prin sentința penală nr.828 din 27 noiembrie 2001, a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală, achitarea inculpatului cu motivarea că din probe nu a rezultat că el este autorul infracțiunii.

Tribunalul Caraș-Severin, prin decizia penală nr.27/R din 31 ianuarie 2002 a admis recursul declarat de partea vătămată, a casat sentința primei instanțe și a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h din Codul de procedură penală, încetarea procesului penal cu motivarea că lipsa solicitării de a se dispune condamnarea inculpatului echivalează cu retragerea plângerii prealabile formulată în cauză. Împotriva acestor hotărâri, în baza art.409, 410 alin.1, partea I-a, pct. 7 din Codul de procedură penală s-a declarat recurs în anulare susținându-se că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită în art.180 alin.2 în loc de art.182 alin.1 din același cod pentru care era necesară efectuarea urmăririi penale.

S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea ambelor hotărâri și rejudecarea cauzei în aceste limite. Recursul în anulare este fondat. Conform art.182 alin.1 din Codul penal, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.

Ca urmare a agresiunii suferite la 4 august 2001, partea vătămată, potrivit certificatului medico-legal aflat în dosar a suferit avulsia traumatică a incisivilor mediani superiori, cu infiltrat hemoragic gingival, ceea ce s-a menționat și în biletul de trimitere emis de Laboratorul de medicină legală, către o instituție de specialitate (filele 2 și 15 dosar judecătorie). S-a apreciat de către Serviciul Medico-Legal județean Caraș-Severin că leziunile traumatice suferite de partea vătămată nu au determinat sluțirea, deoarece lipsa dinților – ce au suferit fracturi și au necesitat extracție, se poate reface prin lucrare protetică. Aceste concluzii nu sunt juste, întrucât pe de o parte pierderea dinților din față crează o dizarmonie în fizionomia persoanei, ce nu poate fi înlăturată pe cale naturală iar pe de altă parte au consecințe și în plan morfo-funcțional, presupunând o deficiență masticatorie, cu consecințe negative asupra funcției nutritive.

În legătură cu posibilitatea ulterioară ca printr-o lucrare dentară să fie ascunse prejudiciul morfologic, cel fiziologic, ori cel estetic, aceasta nu are relevantă asupra încadrării juridice. Astfel, urmarea imediată a infracțiunii este reprezentată de rezultatul produs prin actul agresiv săvârșit de inculpat și cu care se afla în legătură directă de cauzalitate, iar momentul consumării infracțiunii este cel al producerii rezultatului. Ca atare, orice împrejurare ulterioară rezultatului produs, excede elementelor constitutive ale infracțiunii.

Cum în speță, se impunea concluzia că pierderea dinților din față, constituie un prejudiciu estetic ireversibil, respectiv sluțire în sensul art.182 alin.1 din Codul penal, instanțele aveau obligația să constate că aceasta este încadrarea juridică corectă a faptelor imputate inculpatului prin plângerea părții vătămate și conform art.285 din Codul de procedură penală să trimită acea plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița. Întrucât nu au procedat în acest fel și nu au dat o corectă încadrare juridică faptelor, soluțiile pronunțate sunt greșite. Fiind întrunite cerințele art.410 alin.1 partea I pct.7 din Codul de procedură penală, Curtea, în baza art.414 1 alin.1 din același cod, urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile atacate și a trimite plângerea părții vătămate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, în vederea efectuării urmăririi penale, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.182 din Codul penal.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.828 din 27 noiembrie 2001 a Judecătoriei Reșița și deciziei penale nr.27/R din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Caraș Severin, privind pe inculpatul V.P. Casează hotărârile atacate și trimite plângerea părții vătămate C.F. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, în vederea efectuării urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.182 din Codul penal. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2003 .