Nowak împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 12780/02, de Jarosław NOWAK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 7 martie 2006 ca secțiune compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dna Elens-Pasos grefierul adjunct, având în vedere cererea depusă la 5 noiembrie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Jarosław Nowak, este un național polonez care s-a născut în 1970 și trăiește în Marzenin.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 aprilie 1996, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de furt. Investigația a fost închisă la 31 iulie 1996. La o dată neespecificată în august 1996, procurorul districtual Čask a depus o declarație de acuzație împotriva reclamantului și trei din acuzațiile sale asociate cu Tribunalul districtului Čask. Începând cu 14 august 1996 până la 7 februarie 1999, reclamantul a îndeplinit o condamnare la închisoare care i-a fost impusă anterior. La 3 octombrie 1997, tribunalul de judecată a desfășurat prima audiere.

Potrivit informațiilor prezentate de solicitant, audițiile ulterioare au fost desfășurate la următoarele date: 19 decembrie 1997; 9 august, 7 Septembrie, 24 octombrie, 28 noiembrie și 19 decembrie 2000; 6 februarie, 1, 7 și 27 martie și 12 aprilie 2001. La 12 aprilie 2001, Curtea de District a condamnat reclamantul de furt și l-a condamnat la 20 de luni de închisoare și la o amendă. La 18 iulie 2001, Curtea Regională a pronunțat o audiere și a susținut hotărârea Curții de District. În conformitate cu Codul de Procedură Penală, hotărârea Curții de Apel a fost finală și executabilă. Reclamantul a intenționat să depună un recurs de casă în fața Curții Supreme împotriva hotărârii Curții Regională.

Cu toate acestea, printr-o scrisoare de 25 de ani. Septembrie 2001 avocatul reclamantului în materie de asistență juridică l-a informat că nu a găsit motive pentru care se poate baza recursul de casă. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurilor penale. El a susținut, de asemenea, că, din cauza lungimei a procedurii pe care a trebuit să le îndeplinească într-o închisoare în care nu putea lucra, să continue educația și să obțină concediu din închisoare. La 16 ianuarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 8 000 de zloți polonezi domnului Jarosław Nowak în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 18 ianuarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Jarosław Nowak, menționează că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 8.000 de zloți polonezi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 12780/02 by Jarosław NOWAK against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7 March 2006 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović , Mr J. Šikuta, judges , and Mrs F. Elens-Passos , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 5 November 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Jarosław Nowak, is a Polish national who was born in 1970 and lives in Marzenin.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz, of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 7 April 1996 the applicant was arrested on suspicion of burglary. The investigation was closed on 31 July 1996. On an unspecified date in August 1996 the Łask District Prosecutor lodged a bill of indictment against the applicant and three of his co-accused with the Łask District Court. They were indicted on one count of burglary. From 14 August 1996 to 7 February 1999 the applicant was serving a prison sentence which had been previously imposed on him.

On 3 October 1997 the trial court held the first hearing. According to the information submitted by the applicant, the subsequent hearings were held on the following dates: 19 December 1997; 9 August, 7 September, 24 October, 28 November and 19 December 2000; 6 February, 1, 7 and 27 March and 12 April 2001. On 12 April 2001 the District Court convicted the applicant of burglary and sentenced him to 20 months’ imprisonment and a fine. The applicant appealed against that judgment. On 18 July 2001 the Łódź Regional Court held a hearing and upheld the judgment of the District Court. In accordance with the Code of Criminal Procedure, the judgment of the appellate court was final and enforceable. The applicant intended to lodge a cassation appeal with the Supreme Court against the judgment of the Regional Court.

However, by a letter of 25 September 2001 the applicant’s legal aid lawyer informed him that he had found no grounds on which the cassation appeal could be based. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of criminal proceedings. He also submitted that on account of the protracted length of those proceedings he had to serve his sentence in a prison where he could not work, continue his education and obtain leave from prison. THE LAW On 16 January 2006 the Court received the following declaration from the Agent of the Government: “I declare that the Government of Poland offer to pay 8,000 Polish zlotys to Mr Jarosław Nowak with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 18 January 2006 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Jarosław Nowak, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of 8,000 Polish zlotys with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Deputy Registrar President