NOWAK v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
NOWAK v. POLAND (CtEDO, 2006)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 12780/02, de Jarosław NOWAK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 7 martie 2006 ca secțiune compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dna Elens-Pasos grefierul adjunct, având în vedere cererea depusă la 5 noiembrie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Jarosław Nowak, este un național polonez care s-a născut în 1970 și trăiește în Marzenin. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 aprilie 1996, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de furt. Investigația a fost închisă la 31 iulie 1996. La o dată neespecificată în august 1996, procurorul districtual Čask a depus o declarație de acuzație împotriva reclamantului și trei din acuzațiile sale asociate cu Tribunalul districtului Čask. Începând cu 14 august 1996 până la 7 februarie 1999, reclamantul a îndeplinit o condamnare la închisoare care i-a fost impusă anterior. La 3 octombrie 1997, tribunalul de judecată a desfășurat prima audiere. Potrivit informațiilor prezentate de solicitant, audițiile ulterioare au fost desfășurate la următoarele date: 19 decembrie 1997; 9 august, 7 Septembrie, 24 octombrie, 28 noiembrie și 19 decembrie 2000; 6 februarie, 1, 7 și 27 martie și 12 aprilie 2001. La 12 aprilie 2001, Curtea de District a condamnat reclamantul de furt și l-a condamnat la 20 de luni de închisoare și la o amendă. La 18 iulie 2001, Curtea Regională a pronunțat o audiere și a susținut hotărârea Curții de District. În conformitate cu Codul de Procedură Penală, hotărârea Curții de Apel a fost finală și executabilă. Reclamantul a intenționat să depună un recurs de casă în fața Curții Supreme împotriva hotărârii Curții Regională. Cu toate acestea, printr-o scrisoare de 25 de ani. Septembrie 2001 avocatul reclamantului în materie de asistență juridică l-a informat că nu a găsit motive pentru care se poate baza recursul de casă. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurilor penale. El a susținut, de asemenea, că, din cauza lungimei a procedurii pe care a trebuit să le îndeplinească într-o închisoare în care nu putea lucra, să continue educația și să obțină concediu din închisoare. La 16 ianuarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 8 000 de zloți polonezi domnului Jarosław Nowak în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 18 ianuarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Jarosław Nowak, menționează că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 8.000 de zloți polonezi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului