Nowicki împotriva Poloniei

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 14847/05 de către Adam NOWICKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 6 noiembrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza, Președintele J. Casadevell, G. Bonello, K. Traja, S. Pavlovschi, L. Garlicki, L. Mijović și dl T.L. Grefierul de Secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 14 martie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Adam Nowicki, este un național polonez care s-a născut în 1974 și trăiește în Bydgoszcz.

Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 septembrie 1997, a fost depusă în judecată Curtea de district Bydgoszcz (Sād Rejonowy) un proiect de pronunțare împotriva reclamantului și a altor trei co-apărători. Între 30 septembrie 1997 și 4 august 2004 Curtea de district Bydgoszcz a programat 39 de audieri, dar toate acestea au fost suspendate. Procesul a deschis în cele din urmă la 4 august 2004. În aceeași dată Curtea de district Bydgoszcz a hotărât că cazul reclamantului ar trebui examinat separat.

Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Bydgoszcz în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). El a solicitat o hotărâre declarând că durata procedurii în fața Curții de District Bydgoszcz a fost excesivă și că ar trebui acordată satisfacție echitabilă. La 10 ianuarie 2005, Curtea Regională Bydgoszcz a dat o decizie în care a recunoscut lungimea „grossly” excesivă a procedurii (7 În plus, a constatat că reclamantul nu a contribuit în mod semnificativ la durata procedurii, ci a refuzat totuși să-i acorde orice satisfacție, susținând că nu a reușit să-și justifice cererea de satisfacție echitabilă.

La 2 martie 2006, Curtea de district Bydgoszcz a condamnat reclamantul. Nu este clar dacă reclamantul a făcut apel împotriva hotărârii de primă instanță. La o dată neespecificată, cel mai probabil înainte de eliberarea hotărârii de primă instanță, reclamantul a depus o altă lungime de plângere a procedurii. La 6 martie 2006, Curtea Regională Bydgoszcz și-a respins plângerea. Dispozițiile juridice care se aplică în acest caz și practica relevantă sunt stabilite în alineatele 12-17 din decizia în cazul Charzyński c. Polonia , nr. 15212/03 și în alineatele 12-17 din decizia în cazul Michalak c. Polonia , nr. 24549/03, ambele hotărâri adoptate de Curte la 1 martie 2005. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor penale împotriva sa.

El s-a plâns, de asemenea, cu privire la refuzul instanței interne de a-i acorda satisfacție echitabilă pentru lungimea excesivă recunoscută a procedurii. În acest sens, el nu se baza pe nicio dispoziție specifică a Convenției. La 13 august 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 10.000 PLN ( zece mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La o dată neespecificată, Curtea a primit următoarea declarație din 24 iulie 2007 și semnată de Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 10 000 PLN (o mie de zloti polonezi) dlui Adam Nowicki, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 14847/05 by Adam NOWICKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6 November 2007 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza, President , Mr J. Casadevall, Mr G. Bonello, Mr K. Traja, Mr S. Pavlovschi, Mr L. Garlicki, Ms L. Mijović and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 14 March 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Adam Nowicki, is a Polish national who was born in 1974 and lives in Bydgoszcz.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 30 September 1997 a bill of indictment against the applicant and three other co-defendants was lodged with the Bydgoszcz District Court (Sąd Rejonowy) . The applicant was charged with armed robbery. Between 30 September 1997 and 4 August 2004 the Bydgoszcz District Court scheduled 39 hearings but all of them were adjourned. The trial eventually opened on 4 August 2004. On the same date the Bydgoszcz District Court decided that the applicant’s case should be examined separately.

On an unspecified date the applicant lodged a complaint with the Bydgoszcz Regional Court under section 5 of the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) (“the 2004 Act”). He sought a ruling declaring that the length of the proceedings before the Bydgoszcz District Court had been excessive and that he should be awarded just satisfaction. On 10 January 2005 the Bydgoszcz Regional Court gave a decision in which it acknowledged the “grossly” excessive length of the proceedings (7 years and 39 scheduled hearings none of which led to the opening of the trial).

Furthermore, it found that the applicant had not significantly contributed to the length of the proceedings but refused nevertheless to grant him any just satisfaction, holding that he had failed to reason his request for just satisfaction. On 2 March 2006 the Bydgoszcz District Court convicted the applicant. It is unclear whether the applicant appealed against the first-instance judgment. On an unspecified date, most probably before the delivery of the first-instance judgment the applicant lodged another length of proceedings complaint. On 6 March 2006 the Bydgoszcz Regional Court dismissed his complaint.

B. Relevant domestic law The legal provisions that apply in the case and the relevant practice are set out in paragraphs 12-17 of the decision in the case of Charzyński v. Poland , no. 15212/03 and in paragraphs 12-17 of the decision in the case of Michalak v. Poland , no. 24549/03, both decisions delivered by the Court on 1 March 2005. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of criminal proceedings against him. He also complained about the domestic court’s refusal to grant him just satisfaction for the acknowledged excessive length of the proceedings. In this respect he did not rely on any specific provision of the Convention.

THE LAW On 13 August 2007 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 10,000 (ten thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On an unspecified date the Court received the following declaration dated 24 July 2007 and signed by the Agent of the Government: “I declare that the Government of Poland offer to pay PLN 10,000 (ten thousand Polish zlotys) to Mr Adam Nowicki with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. T.L. Early Nicolas Bratza Registrar President