ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 862/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 567 din 5 octombrie 2000 a

Tribunalului Brăila, a fost anulată, ca insuficient timbrată, acțiunea SC I. SA

București, prin care solicitase obligarea pârâtei SC O.I.E. SRL Brăila la plata

sumei de 440.447.984 lei cu titlu de preț și daune interese.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei

sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 84 din 6

februarie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ.

Instanța de apel a reținut că soluția de fond este corectă

în raport cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 146/1997 și de împrejurarea că,

la 31 august 2000, instanța a pus în vedere reclamantei să completeze taxa de

timbru și a acordat un nou termen, dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația.

Chiar dacă jurista reclamantei era bolnavă, această

împrejurare n-o scutea pe reclamantă de obligația achitării taxelor de timbru,

iar adresa sa nr. 163 din 3 octombrie 2000 a ajuns la dosar după pronunțare,

nefăcându-se dovada celor invocate.

Nemulțumită de această decizie, reclamanta a declarat

recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă

înlăturarea de către instanță a cererii sale din 3 octombrie 2000, pentru lipsă

de apărare, pe motiv că jurista era bolnavă, aceasta fiind singura persoană din

societate care cunoștea actele dosarului și putea asigura apărarea în cauză.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se

vor arăta:

Odată cu introducerea acțiunii, la 27 iunie 2000,

reclamantei i s-a pus în vedere să completeze taxa de timbru cu 6.428.959 lei,

obligație neîndeplinită la termenul din 31 august 2000, când instanța a pus în

vedere reprezentantului reclamantei să-și îndeplinească această obligație până

la termenul din 5 octombrie 2000, termen la care aceasta nu s-a mai prezentat.

Este adevărat, așa cum au reținut și instanțele, că,

prin adresa nr. 156 din 3 octombrie 2000, reclamanta solicita un termen pentru

lipsă de apărare, pentru că jurista era în concediu medical, dar această cerere

nu a fost primită câtă vreme reclamanta nu-și îndeplinise obligația timbrării,

iar reclamanta nici nu dovedise cele susținute.

Chiar dacă în apel s-au depus actele medicale pentru

jurista societății reclamante, instanța de apel corect a reținut că reclamanta avea

obligația achitării taxelor de timbru, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997,

anticipat, cel mai târziu până la prima zi de înfățișare, termen nerespectat

nici de această dată de către reclamantă, așa încât, la 5 octombrie 2000,

pentru când a formulat cerere de amânare, nu era îndreptățită a formula cereri,

în condițiile în care acțiunea sa era anulabilă.

În consecință, Curtea apreciază că instanța de apel a

pronunțat o decizie temeinică și legală, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 146/1997, motiv pentru care recursul reclamantei va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.

SA împotriva deciziei nr. 84 din 6 februarie 2001 a Curții de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie

2003.