ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 835/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 178 din 28 iunie 2002, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) și d), raportat la art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen. S-a reținut că inculpatul trăia în concubinaj cu U.F., care avea o fetiță de 12 ani. Împreună cu acestea de circa 2 ani locuia și mătușa inculpatului R.A. de 89 ani. În ziua de 17 mai 2002, dată la care mama minorei era plecată din localitate l-a îndrumat pe inculpat să întrețină raporturi intime cu minora, însă acesta nu a luat-o în considerare.

În data de 18 mai 2002, victima a insistat în propunerea făcută și pe fondul unor neînțelegeri anterioare și a unui consum de băuturi alcoolice acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele până când victima a decedat. Din raportul medico-legal efectuat, a rezultat că moartea a survenit ca urmare a hemoragiei interne consecutivă unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale, produse prin lovituri directe și repetate cu forță și cu corpuri dure. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul. În apelul său parchetul a criticat soluția instanței de fond, pentru greșita reținere a circumstanței atenuante cât și scuzei provocării.

Inculpatul a declarat apel nemotivat. Prin decizia nr. 360/ A din 19 septembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul procurorului, a casat sentința de fond și rejudecând cauza a dispus înlăturarea circumstanțelor acordate și condamnarea inculpatului la 17 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs procurorul și inculpatul. Procurorul a susținut nelegalitatea deciziei atacate sub aspectul nesoluționării apelului inculpatului. Inculpatul prin motivele susținute în scris și oral prin apărător a cerut casarea deciziei atacate pentru rejudecarea apelului.

Recursurile sunt fondate. Curtea, analizând cauza prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 raportat la art. 378 C. proc. pen. Constată că, instanța de apel a omis să soluționeze apelul declarat de inculpat, încălcându-se prevederile art. 378 C. proc. pen. Din înscrisurile existente în dosar rezultă că împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel parchetul, dar și inculpatul. Deși apărătorul inculpatului în concluziile sale a cerut admiterea apelului inculpatului și schimbarea încadrării juridice dată faptei și s-a dat ultimul cuvânt inculpatului pentru susținerea apelului, instanța a omis să se pronunțe asupra apelului acestuia, soluționând doar apelul procurorului.

Ca atare instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel invocate, situație care atrage casarea deciziei apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe cale de consecință, Curtea, în baza prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va casa decizia atacată, și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Timișoara. Potrivit prevederilor art. 88 C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 360/ A din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza, pentru rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 mai 2002, la 19 februarie 2003. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2003.