ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 835/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 28

iunie 2002, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul B.G. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) și d),

raportat la art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. a) C.

pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 și art. 71 C. pen.

S-a reținut că inculpatul trăia în

concubinaj cu U.F., care avea o fetiță de 12 ani. Împreună cu acestea de circa

2 ani locuia și mătușa inculpatului R.A. de 89 ani.

În ziua de 17 mai 2002, dată la care

mama minorei era plecată din localitate l-a îndrumat pe inculpat să întrețină

raporturi intime cu minora, însă acesta nu a luat-o în considerare.

În data de 18 mai 2002, victima a

insistat în propunerea făcută și pe fondul unor neînțelegeri anterioare și a

unui consum de băuturi alcoolice acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu

pumnii și cu picioarele până când victima a decedat.

Din raportul medico-legal efectuat,

a rezultat că moartea a survenit ca urmare a hemoragiei interne consecutivă

unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale, produse prin lovituri

directe și repetate cu forță și cu corpuri dure.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul.

În apelul său parchetul a criticat

soluția instanței de fond, pentru greșita reținere a circumstanței atenuante

cât și scuzei provocării.

Inculpatul a declarat apel

nemotivat.

Prin decizia nr. 360/ A din 19 septembrie

2002, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul procurorului, a casat sentința de

fond și rejudecând cauza a dispus înlăturarea circumstanțelor acordate și

condamnarea inculpatului la 17 ani de închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., menținând celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs procurorul și inculpatul.

Procurorul a susținut nelegalitatea

deciziei atacate sub aspectul nesoluționării apelului inculpatului.

Inculpatul prin motivele susținute

în scris și oral prin apărător a cerut casarea deciziei atacate pentru

rejudecarea apelului.

Recursurile sunt fondate.

Curtea, analizând cauza prin prisma

motivului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

raportat la art. 378 C. proc. pen.

Constată că, instanța de apel a omis

să soluționeze apelul declarat de inculpat, încălcându-se prevederile art. 378 C.

proc. pen.

Din înscrisurile existente în dosar

rezultă că împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel parchetul,

dar și inculpatul.

Deși apărătorul inculpatului în

concluziile sale a cerut admiterea apelului inculpatului și schimbarea

încadrării juridice dată faptei și s-a dat ultimul cuvânt inculpatului pentru

susținerea apelului, instanța a omis să se pronunțe asupra apelului acestuia, soluționând

doar apelul procurorului.

Ca atare instanța nu s-a pronunțat

asupra motivelor de apel invocate, situație care atrage casarea deciziei

apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pe cale de consecință, Curtea, în

baza prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va casa

decizia atacată, și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de

Apel Timișoara.

Potrivit prevederilor art. 88 C.

proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării

preventive la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul B.G. împotriva

deciziei penale nr. 360/ A din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia penală

sus-menționată și trimite cauza, pentru rejudecarea apelurilor, la Curtea de

Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 19 mai 2002, la 19 februarie 2003.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 februarie 2003.