ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2753/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40 din 23

aprilie 2002, inculpatul minor N.S. a fost condamnat la 2 ani închisoare,

pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

și art. 74 și art. 76 C. pen.

A reținut instanța că, în seara de

14 decembrie 2001, inculpatul N.S. a luat parte la o manifestare a cultului

baptist din orașul Fundulea. La terminarea activității, inculpatul și partea

vătămată C.S. s-au întâlnit în stradă. Partea vătămată i-a reproșat inculpatului

că s-a luat de fratele său în cursul zilei, îmbrâncindu-l pe inculpat care se

apropiase prea mult.

Inculpatul s-a dezechilibrat puțin

și a scos un cuțit ce-l avea asupra sa, și i-a aplicat părții vătămate o

lovitură cu cuțitul în axila stângă.

Incidentul a fost văzut de martorul

D.A., îngrijitorul bisericii, care a intervenit între cei doi, despărțindu-i.

Din raportul medico-legal rezultă că

victima a fost internată la data de 14 decembrie 2001 la Spitalul Clinic de

Urgență Sf. Pantelimon București, unde a fost operată, iar leziunile de

violență care necesită 22-25 zile îngrijiri medicale, dacă nu intervin

complicații, au pus în primejdie viața victimei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, criticând-o cu privire

la pedeapsa aplicată care este prea mică în raport de gravitatea faptei.

Inculpatul prin apelul declarat a

solicitat reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 559 din 10 septembrie 2002 a admis apelul

declarat de parchet și înlăturând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

și art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa de la 2 ani la 4 ani închisoare.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins ca nefondat.

A motivat instanța de apel că

gravitatea faptei comise nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Inculpatul era cunoscut că poartă

cuțit asupra sa, iar când s-a întâlnit cu partea vătămată în urma unor discuții

minore, nu a ezitat să o lovească pe aceasta cu cuțitul, punându-i viața în pericol.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul criticând-o cu privire la încadrarea juridică

reținută și a solicitat schimbarea în infracțiunea prevăzută de art. 182 C.

pen. și reținerea stării de provocare.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

În raport de probatoriul

administrat, starea de fapt a fost corect reținută, încadrarea juridică dată

faptei este legală, iar vinovăția inculpatului rezultă neîndoielnic din actele

dosarului.

Intenția de a ucide victima, rezultă

din aceea că, inculpatul a folosit un obiect apt de a produce moartea, lovind

cu intensitate și într-o zonă în care a pus în pericol viața victimei. Faptul

că nu s-a produs rezultatul letal se datorează intervenției chirurgicale,

astfel că încadrarea juridică dată faptei de tentativă la omor calificat, este

corectă.

În mod just instanțele nu au reținut

în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării.

Împrejurarea că victima l-a împins

pe inculpat, dezechilibrându-l, nu a fost de natură a-i crea inculpatului o

puternică stare de tulburare care să comită fapta sub imperiul acesteia.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 18 decembrie 2001 la zi.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.S. împotriva deciziei penale nr. 559/ A din 10

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 18 decembrie 2001 la 10 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.