ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4283/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4283/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 529 din 7

iunie 2002 (dosar nr. 1983/2002), Tribunalul București, secția I penală, a

respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul București de schimbare a

încadrării juridice a faptei din art. 197 alin. (1) C. pen., în art. 197 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul C.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 197

alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., tribunalul a achitat pe același

inculpat și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. d) C. pen.

Ca urmare, s-a dispus punerea

deîndată a inculpatului în libertate și cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

avut în vedere că, prin rechizitoriul nr. 200/P/2002 din 1 aprilie 2002 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpatul C.P. a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie prevăzute de art.

197 alin. (1) C. pen., respectiv de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., actul de sesizare reținând următoarele:

Partea vătămată B.G. a sesizat, la

data de 10 ianuarie 2002, organele de poliție despre faptul că, în seara de 9

ianuarie 2002, în jurul orelor 22,20, un individ, prin amenințare cu un ciob de

sticlă, a obligat-o să întrețină raport sexual normal și oral, ocazie cu care

tot prin amenințare individul respectiv i-a sustras cerceii din urechi, două

lănțișoare cu medalion și un inel, bijuterii din argint. B.G. a declarat că,

după terminarea programului de lucru, în timp ce se deplasa cu autobuzul

R.A.T.B. 144 în direcția firmei D., a observat un individ despre care cunoștea

că locuiește în zona Platforma Danubiana aflată pe raza comunei Popești

Leordeni, jud. Ilfov, dar căruia nu-i cunoștea numele. Acesta a coborât din

autobuz, a urmărit-o pe câmp, iar la aproximativ 300 metri de Șos. Olteniței a

săvârșit faptele pe care le-a sesizat.

În urma cercetării locului faptei

s-a constatat că zona săvârșirii faptelor se află situată pe un câmp la

aproximativ 250 - 300 metri, de stația R.A.T.B. Platforma Danubiana, în

apropierea unei cărări de urme (potecă) ce face legătura între Platforma

Danubiana și Platforma Agroindustrială Agropol SA Popești Leordeni, unde partea

vătămată a indicat locul în care, sub amenințare cu ciobul de sticlă, a fost

violată și tâlhărită de individul necunoscut. În zona respectivă au fost identificate

două cărări de urme despre care partea vătămată a precizat că au fost create de

autorul faptelor, urmele având dimensiuni, lungime 30-31 cm, lățime 12-13 cm,

lățimea tocului 8 cm. Din poteca sus-menționată lateral dreapta, la aproximativ

100 – 150 m s-a constatat că zăpada este bătătorită, partea vătămată indicând

zona ca fiind locul săvârșirii faptelor. La locul indicat de partea vătămată

s-a găsit și ridicat ciobul de sticlă (gâtul unei sticle sparte) și au fost

fotografiate urmele de încălțăminte.

Partea vătămată, în declarațiile

date de organele de poliție, a descris amănunțit semnalmentele autorului și

obiectele de îmbrăcăminte, precizând că l-ar putea recunoaște pe autor dacă

i-ar fi prezentat.

Organele de poliție l-au identificat

pe autorul infracțiunilor în persoana inculpatului C.P. Acesta purta obiectele

de încălțăminte care corespund întrutotul cu cele descrise de partea vătămată.

În prezența martorilor asistenți

O.M.Șt., I.P.V., A.I. și H.T., organele de poliție au procedat la efectuarea unei

recunoașteri din grup, ocazie cu care partea vătămată B.G. a indicat fără

ezitare pe inculpatul C.P.

Aceasta a precizat că recunoaște

persoana după constituția fizică, trăsăturile feței, culoarea ochilor și

obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte pe care acesta le poartă.

S-a procedat la efectuarea unui

experiment judiciar, ocazie cu care s-a constatat că atât dimensiunile urmelor

găsite la locul săvârșirii faptelor, cât și urmele lăsate pe zăpadă de

încălțămintea inculpatului sunt identice și au ambele aceleași desene

geometrice și aceleași înscrisuri. La locul de muncă al inculpatului a fost

identificat fratele acestuia, C.C., care a predat organelor de poliție o scurtă

de culoare albastru deschis care, pe partea exterioară pe piept în partea

stângă, prezintă inscripția D., de culoare verde, scurtă despre care C.C.

precizează că aparține fratelui său C.P., obiect de îmbrăcăminte descris în

amănunt de partea vătămată și purtat de inculpat la momentul săvârșirii

faptelor.

În urma expertizării criminalistice

a ciobului de sticlă ridicat de la locul faptei nu s-au prelevat urme papilare.

Partea vătămată a arătat că, în

momentul în care inculpatul, sub amenințare cu ciobul de sticlă, a întreținut

cu ea raport sexual normal, inculpatul a folosit prezervativ și nu a reușit să

ejaculeze, motiv pentru care partea vătămată arată că inculpatul a supus-o la

raport sexual oral, fără a folosi prezervativul, de data aceasta reușind să

ejaculeze.

Partea vătămată, după săvârșirea

faptelor, s-a deplasat la domiciliul său, a povestit membrilor familiei ce i

s-a întâmplat, fiind în stare de șoc, și-a făcut toaleta intimă după care, în

aceeași noapte, în jurul orelor 2,00, s-a prezentat la poliție.

Partea vătămată B.G. a declarat că

nu s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală în vederea expertizării

imediate după săvârșirea faptelor, întrucât și-a făcut toaleta intimă, iar

inculpatul nu a agresat-o fizic folosind doar amenințările cu ciobul de sticlă.

Cu ocazia cercetării la fața locului

în ziua de 10 ianuarie 2002, organele de poliție au găsit ciobul de sticlă și

urmele încălțămintei purtată de inculpat nu și prezervativul în cauză.

Un prezervativ a fost găsit a doua

zi, 11 ianuarie 2002, în zona săvârșirii faptelor, a fost ridicat de organele

de poliție și expertizat, concluzia fiind că prezervativul respectiv nu a fost

folosit de inculpatul C.P., această probă însă nu este relevantă în

soluționarea cauzei având în vedere data și locul în care a fost găsit,

prezența acestui obiect în zonă datorându-se altor cauze.

Inculpatul nu a recunoscut faptele,

arătând că în seara de 9 ianuarie 2002, în jurul orelor 22,30 – 23,45, a intrat

în locuința sa, fiind văzut de membrii familiei sale și nu a părăsit locuința

decât a doua zi, când a plecat la serviciu.

Din interpretarea probelor de la

urmărirea penală și cercetarea judecătorească, instanța fondului a concluzionat

că inculpatul C.P. nu este autorul infracțiunii de viol, iar infracțiunea de

tâlhărie nu există, în sprijinul acestei concluzii reținând următoarele:

Punerea în mișcare a acțiunii penale

și trimiterea în judecată s-au fundamentat în principal pe relatările părții

vătămate B.G., respectiv descrierea autorului, recunoașterea acestuia din grup,

ciobul găsit și ridicat de la fața locului, experimentul judiciar cu privire la

urmele de încălțăminte.

Referitor la prezervativul găsit,

parchetul consideră această probă irelevantă (având în vedere data și locul în

care a fost găsit), concluzionându-se că prezența acestui obiect s-ar datora

altor cauze.

În consecință, nici concluziile

raportului de expertiză medico-legală privind sperma găsită în prezervativ și a

firelor de păr nu sunt valorificate ca mijloace de probă utile cauzei.

Dacă, într-adevăr, depozițiile

părții vătămate impun cu certitudine concluzia că infracțiunea de viol a fost

comisă asupra sa (deși aceasta nu s-a prezentat la I.M.L. pentru o examinare

medico-legală genitală) nu aceeași certitudine există și în faptul că

inculpatul C.P. este autorul.

Potrivit dispozițiilor art. 75 C.

proc. pen., declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai

în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din

ansamblul probator administrat în cauză.

Relatările exacte ale părții

vătămate neoscilante, sigure privind împrejurările comiterii faptelor, apoi

cele privind descrierea autorului, a obiectelor de vestimentație ale acestuia

ar trebui să fie confirmate și susținute aproape în aceeași măsură de

împrejurările de fapt și mijloacele de probă existente în cauză.

La locul faptei s-a găsit un ciob de

sticlă (pe care nu s-au relevat urme papilare, deși inculpatul nu a folosit

mănuși, fapt precizat de partea vătămată), dar această împrejurare nu poate fi

considerată o certitudine privind implicarea inculpatului, deoarece ciobul de

sticlă s-a găsit pe un teren viran, unde astfel de obiecte sunt obișnuite.

În apropierea locului faptei s-a

găsit un ambalaj de prezervativ și un prezervativ, fapt explicabil însă din

ceea ce relatează partea vătămată în sensul că „agresorul a întreținut cu mine

raport sexual normal folosind prezervativ), el și-a scos prezervativul din

buzunarul salopetei și am întreținut raport sexual normal” declarație procuror.

Înainte de comiterea faptei inculpatul și-a scos prezervativul, declarație în

fața instanței.

Or, tocmai această probă materială a

fost înlăturată de organele de urmărire penală pe motiv că a fost constatată la

data de 11 ianuarie 2002 (la două zile după comiterea faptei cu prilejul celei

de a doua cercetări la fața locului) și la 120 m de locul unde s-a produs

infracțiunea.

Faptul că prezervativul și ambalajul

său s-au găsit pe un câmp acoperit cu zăpadă, la o depărtare apreciabilă de

zona aglomerată, impune fără îndoială concluzia că acest obiect a fost folosit

de autor așa cum a descris partea vătămată, iar prezența prezervativului nu s-a

datorat „altor cauze” cum susține rechizitoriul.

Analiza științifică atestă că

sângele și saliva recoltată de la inculpatul C.P. sunt secretor de grupă AB,

iar sperma din prezervativul examinat provine de la un bărbat nesecretor de orice

grupă.

Deși în prezervativ s-au mai găsit

două fire de păr uman, organele de urmărire penală nu au recoltat de la

inculpat din diferite zone corporale fire de păr pentru examinare și comparare

științifică criminalistică.

Este adevărat că în cursul urmăririi

penale s-a procedat la o comparare a urmelor de încălțăminte găsite și

fotografiate la fața locului cu cele de pe încălțămintea purtată de inculpat și

s-a concluzionat că „sunt asemănătoare” oferindu-se astfel indicii serioase

privind identitatea autorului. Verificarea consemnată într-un proces verbal s-a

intitulat „experiment judiciar”.

Pentru a se da acestui mijloc de

probă forță probantă științifică trebuia ca valorificarea urmelor de

încălțăminte găsite la fața locului să se efectueze printr-o expertiză

criminalistică de specialitate (folosirea mulajului de ghips pentru ridicare

elemente de comparație privind desenul, forma acestora, adâncimea, gradul de

tocire etc.).

Or, numai precizarea din

experimentul judiciar că cele „două urme au desen asemănător” este insuficientă

și nu oferă certitudinea unei probe științifice.

În ceea ce privește fapta de

tâlhărie, se constată că depozițiile părții vătămate nu se coroborează cu nici

o împrejurare sau element de fapt care să confirme existența acesteia.

Bijuteriile sustrase nu au fost

găsite asupra inculpatului și nici în locuința acestuia, iar în cursul

urmăririi penale nu au fost identificate elemente care să confere certitudine

cu privire la fapta de sustragere.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea vătămată

B.G., motivul comun de apel fiind nelegalitatea hotărârii de achitare a

inculpatului pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Parchetul a mai criticat hotărârea

atacată pentru:

- greșita respingere a cererii de

schimbare a încadrării juridice privind infracțiunea de viol, deși din

materialul probator rezultă caracterul continuat al acesteia, impunându-se

reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, schimbarea

calificării juridice dată faptei prin rechizitor;

- nerespectarea dispozițiilor art.

88 C. pen., constatarea perioadei reținerii și arestării preventive

impunându-se chiar și în cazul în care inculpatul a fost achitat sub aspectul

infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 43 din 21 noiembrie 2002, cu majoritate, a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a

desființat sentința penală atacată și în fond:

A dispus schimbarea încadrării

juridice, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută

de art. 197 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și l-a condamnat pe inculpatul C.P. la 5

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. d)

C. pen., inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 10 ianuarie

2002, la 11 iunie 2002.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500.000 lei reprezentând

contravaloarea bunurilor sustrase de la partea vătămată B.G.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

A reținut instanța de apel că prima

instanță nu a apreciat probele în mod judicios, ceea ce a condus la concluzii

greșite cu privire la situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului.

Faptele reținute în sarcina

inculpatului sunt dovedite cu declarațiile părții vătămate, procesul verbal de

recunoaștere din grup a inculpatului de către partea vătămată, procesul verbal

de cercetare la fața locului și experimentul judiciar prin care s-a confirmat

că urmele de încălțăminte găsite la fața locului sunt asemănătoare cu cele ale

ghetelor cu care inculpatul era încălțat.

Apărarea inculpatului că la data

comiterii faptelor se afla în domiciliu nu a fost confirmată.

Motivarea instanței de apel care a

reținut vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de viol prevăzută de art.

197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., se regăsește în

conținutul deciziei penale pronunțate.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul

C.P.

Parchetul a criticat hotărârea

instanței de apel cu privire la încadrarea juridică reținută faptei de viol în

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și a solicitat reținerea în concurs real cu infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de perversiuni sexuale

prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen. S-a motivat că fapta inculpatului

comisă la 9 ianuarie 2002, constând și în întreținerea unui raport sexual oral

cu partea vătămată, prin constrângere, reprezintă infracțiunea de perversiuni

sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., infracțiune ce trebuia

reținută alături de infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C.

pen.

De asemenea, la reținerea

infracțiunii de tâlhărie, instanța de apel a omis să constate că aceasta a fost

comisă într-un loc public, ceea ce atrage încadrarea juridică prevăzută de

dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen.

Prin al doilea motiv de apel sunt

criticate pedepsele aplicate inculpatului ca fiind prea blânde în raport de

natura infracțiunilor comise și poziția constant nesinceră a inculpatului.

Inculpatul a criticat decizia cu

privire la greșita reținere a vinovăției sale pentru infracțiunile de viol și

tâlhărie și solicitat achitarea pentru inexistența faptelor, menținând în acest

sens dispozițiile sentinței instanței de fond.

Examinând recursurile declarate în

cauză se constată următoarele:

Instanța de apel a făcut o apreciere

corectă a probelor când a concluzionat că inculpatul C.P. este autorul infracțiunilor

de viol și tâlhărie comise împotriva părții vătămate B.G., în seara zilei de 9

ianuarie 2002.

Descrierile agresorului în plângerea

depusă la urmărirea penală de partea vătămată a corespuns semnalmentelor

inculpatului, fiind recunoscut cu ușurință de către aceasta dintr-un grup de

persoane.

De asemeni, partea vătămată a

indicat în detaliu și obiectele de îmbrăcăminte pe care le purta agresorul,

respectiv o pereche de pantaloni tip salopetă, de culoare albastră, o scurtă

tip bluză de salopetă căptușită de culoare albastră. Pe cap purta un fes negru,

iar în picioare bocanci.

La data când inculpatul a fost

depistat de organele de poliție era îmbrăcat într-o salopetă de culoare

albastră, pe cap purta un fes negru, iar în picioare purta bocanci.

La locul de muncă al inculpatului

organele de poliție au depistat scurta albastră, descrisă de partea vătămată.

Fotografiile judiciare și

experimentul judiciar au confirmat că urmele de încălțăminte găsite la fața

locului și urmele lăsate pe zăpadă de încălțămintea inculpatului sunt identice,

ambele având aceleași desene geometrice și aceleași dimensiuni.

Toate celelalte probe care au fost

pe larg indicate și interpretate de instanța de apel, care nu vor mai fi

reluate, confirmă fără dubiu că în seara zilei de 9 ianuarie 2002, între orele

22,30 și 23,30 a acostat-o pe partea vătămată B.G. în zona Platformei Danubiana

Popești Leordeni și prin amenințare cu un ciob de sticlă a reușit să întrețină

cu aceasta un raport sexual normal și oral, după care tot prin amenințare a

deposedat-o de bijuterii de argint în valoare de 500.000 lei.

În legătură cu infracțiunea de viol

prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

reținută de instanța de apel, se constată că instanța trebuia să rețină o infracțiune

unică de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., săvârșită prin mai multe

acte în aceeași împrejurare.

Motivul de recurs al parchetului

prin care a solicitat ca pentru raportul sexual oral pe care inculpatul l-a

întreținut cu partea vătămată să se rețină infracțiunea de perversiune sexuală,

prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., nu este fondat.

Conținutul infracțiunii de viol,

prevăzută de art. 197 C. pen., a fost modificat prin Legea nr. 197/2000 și O.G.

nr. 89/2001, încriminându-se „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de

sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de

imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința”.

Sintagma „act sexual de orice

natură” include în cadrul infracțiunii de viol și raportul sexual oral.

Sub acest aspect urmează a admite

recursul declarat de parchet și a dispune schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea unică de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce se

va aplica inculpatului urmează a se reține pericolul grav al faptei de viol,

împrejurările în care a fost comisă, inculpatul urmărind-o noaptea pe partea

vătămată, a acostat-o pe un teren viran, amenințând-o cu un ciob de sticlă,

reușind în aceste condiții să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată,

ceea ce imprimă faptei o periculozitate sporită ce urmează să fie reflectată în

pedeapsă.

Este întemeiat recursul parchetului

prin care s-a solicitat a se reține că infracțiunea de tâlhărie a fost comisă

într-un loc public, astfel că încadrarea juridică reținută de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., se va completa și cu lit. e)

și se va menține pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare.

În ceea ce privește recursul

declarat de inculpat prin care a solicitat achitarea, întrucât nu a comis

faptele ce s-au reținut în sarcina sa, față de cele reținute, va fi respins, ca

nefondat, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

arestarea preventivă de la 10 ianuarie 2002, la 11 iunie 2002.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

743 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind

pe inculpatul C.P.

Casează decizia penală atacată cu

privire la încadrarea juridică dată faptelor și cu privire la individualizarea

pedepselor.

Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197

alin. (1) C. pen. și condamnă inculpatul la 7 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen.

Completează încadrarea juridică

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C.

pen. și cu lit. e) (loc public) și menține pedeapsa de 5 ani închisoare

aplicată.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. b) C.

pen.

Deduce din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă de la 10 ianuarie 2002, la 11 iunie 2002.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă inculpatul la plata sumei de

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.