ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4283/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 529 din 7 iunie 2002 (dosar nr. 1983/2002), Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul București de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 197 alin. (1) C. pen., în art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., tribunalul a achitat pe același inculpat și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen.

Ca urmare, s-a dispus punerea deîndată a inculpatului în libertate și cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că, prin rechizitoriul nr. 200/P/2002 din 1 aprilie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpatul C.P. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., respectiv de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., actul de sesizare reținând următoarele: Partea vătămată B.G. a sesizat, la data de 10 ianuarie 2002, organele de poliție despre faptul că, în seara de 9 ianuarie 2002, în jurul orelor 22,20, un individ, prin amenințare cu un ciob de sticlă, a obligat-o să întrețină raport sexual normal și oral, ocazie cu care tot prin amenințare individul respectiv i-a sustras cerceii din urechi, două lănțișoare cu medalion și un inel, bijuterii din argint.

B.G. a declarat că, după terminarea programului de lucru, în timp ce se deplasa cu autobuzul R.A.T.B. 144 în direcția firmei D., a observat un individ despre care cunoștea că locuiește în zona Platforma Danubiana aflată pe raza comunei Popești Leordeni, jud. Ilfov, dar căruia nu-i cunoștea numele. Acesta a coborât din autobuz, a urmărit-o pe câmp, iar la aproximativ 300 metri de Șos. Olteniței a săvârșit faptele pe care le-a sesizat. În urma cercetării locului faptei s-a constatat că zona săvârșirii faptelor se află situată pe un câmp la aproximativ 250 - 300 metri, de stația R.A.T.B. Platforma Danubiana, în apropierea unei cărări de urme (potecă) ce face legătura între Platforma Danubiana și Platforma Agroindustrială Agropol SA Popești Leordeni, unde partea vătămată a indicat locul în care, sub amenințare cu ciobul de sticlă, a fost violată și tâlhărită de individul necunoscut.

În zona respectivă au fost identificate două cărări de urme despre care partea vătămată a precizat că au fost create de autorul faptelor, urmele având dimensiuni, lungime 30-31 cm, lățime 12-13 cm, lățimea tocului 8 cm. Din poteca sus-menționată lateral dreapta, la aproximativ 100 – 150 m s-a constatat că zăpada este bătătorită, partea vătămată indicând zona ca fiind locul săvârșirii faptelor. La locul indicat de partea vătămată s-a găsit și ridicat ciobul de sticlă (gâtul unei sticle sparte) și au fost fotografiate urmele de încălțăminte. Partea vătămată, în declarațiile date de organele de poliție, a descris amănunțit semnalmentele autorului și obiectele de îmbrăcăminte, precizând că l-ar putea recunoaște pe autor dacă i-ar fi prezentat.

Organele de poliție l-au identificat pe autorul infracțiunilor în persoana inculpatului C.P. Acesta purta obiectele de încălțăminte care corespund întrutotul cu cele descrise de partea vătămată. În prezența martorilor asistenți O.M.Șt., I.P.V., A.I. și H.T., organele de poliție au procedat la efectuarea unei recunoașteri din grup, ocazie cu care partea vătămată B.G. a indicat fără ezitare pe inculpatul C.P. Aceasta a precizat că recunoaște persoana după constituția fizică, trăsăturile feței, culoarea ochilor și obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte pe care acesta le poartă. S-a procedat la efectuarea unui experiment judiciar, ocazie cu care s-a constatat că atât dimensiunile urmelor găsite la locul săvârșirii faptelor, cât și urmele lăsate pe zăpadă de încălțămintea inculpatului sunt identice și au ambele aceleași desene geometrice și aceleași înscrisuri.

La locul de muncă al inculpatului a fost identificat fratele acestuia, C.C., care a predat organelor de poliție o scurtă de culoare albastru deschis care, pe partea exterioară pe piept în partea stângă, prezintă inscripția D., de culoare verde, scurtă despre care C.C. precizează că aparține fratelui său C.P., obiect de îmbrăcăminte descris în amănunt de partea vătămată și purtat de inculpat la momentul săvârșirii faptelor. În urma expertizării criminalistice a ciobului de sticlă ridicat de la locul faptei nu s-au prelevat urme papilare. Partea vătămată a arătat că, în momentul în care inculpatul, sub amenințare cu ciobul de sticlă, a întreținut cu ea raport sexual normal, inculpatul a folosit prezervativ și nu a reușit să ejaculeze, motiv pentru care partea vătămată arată că inculpatul a supus-o la raport sexual oral, fără a folosi prezervativul, de data aceasta reușind să ejaculeze.

Partea vătămată, după săvârșirea faptelor, s-a deplasat la domiciliul său, a povestit membrilor familiei ce i s-a întâmplat, fiind în stare de șoc, și-a făcut toaleta intimă după care, în aceeași noapte, în jurul orelor 2,00, s-a prezentat la poliție. Partea vătămată B.G. a declarat că nu s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală în vederea expertizării imediate după săvârșirea faptelor, întrucât și-a făcut toaleta intimă, iar inculpatul nu a agresat-o fizic folosind doar amenințările cu ciobul de sticlă. Cu ocazia cercetării la fața locului în ziua de 10 ianuarie 2002, organele de poliție au găsit ciobul de sticlă și urmele încălțămintei purtată de inculpat nu și prezervativul în cauză.

Un prezervativ a fost găsit a doua zi, 11 ianuarie 2002, în zona săvârșirii faptelor, a fost ridicat de organele de poliție și expertizat, concluzia fiind că prezervativul respectiv nu a fost folosit de inculpatul C.P., această probă însă nu este relevantă în soluționarea cauzei având în vedere data și locul în care a fost găsit, prezența acestui obiect în zonă datorându-se altor cauze. Inculpatul nu a recunoscut faptele, arătând că în seara de 9 ianuarie 2002, în jurul orelor 22,30 – 23,45, a intrat în locuința sa, fiind văzut de membrii familiei sale și nu a părăsit locuința decât a doua zi, când a plecat la serviciu. Din interpretarea probelor de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, instanța fondului a concluzionat că inculpatul C.P.

nu este autorul infracțiunii de viol, iar infracțiunea de tâlhărie nu există, în sprijinul acestei concluzii reținând următoarele: Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată s-au fundamentat în principal pe relatările părții vătămate B.G., respectiv descrierea autorului, recunoașterea acestuia din grup, ciobul găsit și ridicat de la fața locului, experimentul judiciar cu privire la urmele de încălțăminte. Referitor la prezervativul găsit, parchetul consideră această probă irelevantă (având în vedere data și locul în care a fost găsit), concluzionându-se că prezența acestui obiect s-ar datora altor cauze. În consecință, nici concluziile raportului de expertiză medico-legală privind sperma găsită în prezervativ și a firelor de păr nu sunt valorificate ca mijloace de probă utile cauzei.

Dacă, într-adevăr, depozițiile părții vătămate impun cu certitudine concluzia că infracțiunea de viol a fost comisă asupra sa (deși aceasta nu s-a prezentat la I.M.L. pentru o examinare medico-legală genitală) nu aceeași certitudine există și în faptul că inculpatul C.P. este autorul. Potrivit dispozițiilor art. 75 C. proc. pen., declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză. Relatările exacte ale părții vătămate neoscilante, sigure privind împrejurările comiterii faptelor, apoi cele privind descrierea autorului, a obiectelor de vestimentație ale acestuia ar trebui să fie confirmate și susținute aproape în aceeași măsură de împrejurările de fapt și mijloacele de probă existente în cauză.

La locul faptei s-a găsit un ciob de sticlă (pe care nu s-au relevat urme papilare, deși inculpatul nu a folosit mănuși, fapt precizat de partea vătămată), dar această împrejurare nu poate fi considerată o certitudine privind implicarea inculpatului, deoarece ciobul de sticlă s-a găsit pe un teren viran, unde astfel de obiecte sunt obișnuite. În apropierea locului faptei s-a găsit un ambalaj de prezervativ și un prezervativ, fapt explicabil însă din ceea ce relatează partea vătămată în sensul că „agresorul a întreținut cu mine raport sexual normal folosind prezervativ), el și-a scos prezervativul din buzunarul salopetei și am întreținut raport sexual normal” declarație procuror. Înainte de comiterea faptei inculpatul și-a scos prezervativul, declarație în fața instanței.

Or, tocmai această probă materială a fost înlăturată de organele de urmărire penală pe motiv că a fost constatată la data de 11 ianuarie 2002 (la două zile după comiterea faptei cu prilejul celei de a doua cercetări la fața locului) și la 120 m de locul unde s-a produs infracțiunea. Faptul că prezervativul și ambalajul său s-au găsit pe un câmp acoperit cu zăpadă, la o depărtare apreciabilă de zona aglomerată, impune fără îndoială concluzia că acest obiect a fost folosit de autor așa cum a descris partea vătămată, iar prezența prezervativului nu s-a datorat „altor cauze” cum susține rechizitoriul. Analiza științifică atestă că sângele și saliva recoltată de la inculpatul C.P. sunt secretor de grupă AB, iar sperma din prezervativul examinat provine de la un bărbat nesecretor de orice grupă.

Deși în prezervativ s-au mai găsit două fire de păr uman, organele de urmărire penală nu au recoltat de la inculpat din diferite zone corporale fire de păr pentru examinare și comparare științifică criminalistică. Este adevărat că în cursul urmăririi penale s-a procedat la o comparare a urmelor de încălțăminte găsite și fotografiate la fața locului cu cele de pe încălțămintea purtată de inculpat și s-a concluzionat că „sunt asemănătoare” oferindu-se astfel indicii serioase privind identitatea autorului. Verificarea consemnată într-un proces verbal s-a intitulat „experiment judiciar”. Pentru a se da acestui mijloc de probă forță probantă științifică trebuia ca valorificarea urmelor de încălțăminte găsite la fața locului să se efectueze printr-o expertiză criminalistică de specialitate (folosirea mulajului de ghips pentru ridicare elemente de comparație privind desenul, forma acestora, adâncimea, gradul de tocire etc.).

Or, numai precizarea din experimentul judiciar că cele „două urme au desen asemănător” este insuficientă și nu oferă certitudinea unei probe științifice. În ceea ce privește fapta de tâlhărie, se constată că depozițiile părții vătămate nu se coroborează cu nici o împrejurare sau element de fapt care să confirme existența acesteia. Bijuteriile sustrase nu au fost găsite asupra inculpatului și nici în locuința acestuia, iar în cursul urmăririi penale nu au fost identificate elemente care să confere certitudine cu privire la fapta de sustragere. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea vătămată B.G., motivul comun de apel fiind nelegalitatea hotărârii de achitare a inculpatului pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Parchetul a mai criticat hotărârea atacată pentru: - greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice privind infracțiunea de viol, deși din materialul probator rezultă caracterul continuat al acesteia, impunându-se reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, schimbarea calificării juridice dată faptei prin rechizitor; - nerespectarea dispozițiilor art. 88 C. pen., constatarea perioadei reținerii și arestării preventive impunându-se chiar și în cazul în care inculpatul a fost achitat sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 43 din 21 noiembrie 2002, cu majoritate, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat sentința penală atacată și în fond: A dispus schimbarea încadrării juridice, în conformitate cu art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și l-a condamnat pe inculpatul C.P. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 10 ianuarie 2002, la 11 iunie 2002. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de la partea vătămată B.G. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. A reținut instanța de apel că prima instanță nu a apreciat probele în mod judicios, ceea ce a condus la concluzii greșite cu privire la situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului. Faptele reținute în sarcina inculpatului sunt dovedite cu declarațiile părții vătămate, procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului de către partea vătămată, procesul verbal de cercetare la fața locului și experimentul judiciar prin care s-a confirmat că urmele de încălțăminte găsite la fața locului sunt asemănătoare cu cele ale ghetelor cu care inculpatul era încălțat.

Apărarea inculpatului că la data comiterii faptelor se afla în domiciliu nu a fost confirmată. Motivarea instanței de apel care a reținut vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., se regăsește în conținutul deciziei penale pronunțate. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.P. Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la încadrarea juridică reținută faptei de viol în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a solicitat reținerea în concurs real cu infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen. S-a motivat că fapta inculpatului comisă la 9 ianuarie 2002, constând și în întreținerea unui raport sexual oral cu partea vătămată, prin constrângere, reprezintă infracțiunea de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., infracțiune ce trebuia reținută alături de infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. De asemenea, la reținerea infracțiunii de tâlhărie, instanța de apel a omis să constate că aceasta a fost comisă într-un loc public, ceea ce atrage încadrarea juridică prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen.

Prin al doilea motiv de apel sunt criticate pedepsele aplicate inculpatului ca fiind prea blânde în raport de natura infracțiunilor comise și poziția constant nesinceră a inculpatului. Inculpatul a criticat decizia cu privire la greșita reținere a vinovăției sale pentru infracțiunile de viol și tâlhărie și solicitat achitarea pentru inexistența faptelor, menținând în acest sens dispozițiile sentinței instanței de fond. Examinând recursurile declarate în cauză se constată următoarele: Instanța de apel a făcut o apreciere corectă a probelor când a concluzionat că inculpatul C.P. este autorul infracțiunilor de viol și tâlhărie comise împotriva părții vătămate B.G., în seara zilei de 9 ianuarie 2002. Descrierile agresorului în plângerea depusă la urmărirea penală de partea vătămată a corespuns semnalmentelor inculpatului, fiind recunoscut cu ușurință de către aceasta dintr-un grup de persoane.

De asemeni, partea vătămată a indicat în detaliu și obiectele de îmbrăcăminte pe care le purta agresorul, respectiv o pereche de pantaloni tip salopetă, de culoare albastră, o scurtă tip bluză de salopetă căptușită de culoare albastră. Pe cap purta un fes negru, iar în picioare bocanci. La data când inculpatul a fost depistat de organele de poliție era îmbrăcat într-o salopetă de culoare albastră, pe cap purta un fes negru, iar în picioare purta bocanci. La locul de muncă al inculpatului organele de poliție au depistat scurta albastră, descrisă de partea vătămată. Fotografiile judiciare și experimentul judiciar au confirmat că urmele de încălțăminte găsite la fața locului și urmele lăsate pe zăpadă de încălțămintea inculpatului sunt identice, ambele având aceleași desene geometrice și aceleași dimensiuni.

Toate celelalte probe care au fost pe larg indicate și interpretate de instanța de apel, care nu vor mai fi reluate, confirmă fără dubiu că în seara zilei de 9 ianuarie 2002, între orele 22,30 și 23,30 a acostat-o pe partea vătămată B.G. în zona Platformei Danubiana Popești Leordeni și prin amenințare cu un ciob de sticlă a reușit să întrețină cu aceasta un raport sexual normal și oral, după care tot prin amenințare a deposedat-o de bijuterii de argint în valoare de 500.000 lei. În legătură cu infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută de instanța de apel, se constată că instanța trebuia să rețină o infracțiune unică de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., săvârșită prin mai multe acte în aceeași împrejurare.

Motivul de recurs al parchetului prin care a solicitat ca pentru raportul sexual oral pe care inculpatul l-a întreținut cu partea vătămată să se rețină infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., nu este fondat. Conținutul infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 C. pen., a fost modificat prin Legea nr. 197/2000 și O.G. nr. 89/2001, încriminându-se „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința”. Sintagma „act sexual de orice natură” include în cadrul infracțiunii de viol și raportul sexual oral. Sub acest aspect urmează a admite recursul declarat de parchet și a dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea unică de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului urmează a se reține pericolul grav al faptei de viol, împrejurările în care a fost comisă, inculpatul urmărind-o noaptea pe partea vătămată, a acostat-o pe un teren viran, amenințând-o cu un ciob de sticlă, reușind în aceste condiții să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată, ceea ce imprimă faptei o periculozitate sporită ce urmează să fie reflectată în pedeapsă. Este întemeiat recursul parchetului prin care s-a solicitat a se reține că infracțiunea de tâlhărie a fost comisă într-un loc public, astfel că încadrarea juridică reținută de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., se va completa și cu lit. e) și se va menține pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpat prin care a solicitat achitarea, întrucât nu a comis faptele ce s-au reținut în sarcina sa, față de cele reținute, va fi respins, ca nefondat, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 10 ianuarie 2002, la 11 iunie 2002. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 743 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul C.P. Casează decizia penală atacată cu privire la încadrarea juridică dată faptelor și cu privire la individualizarea pedepselor. Înlătură art. 34 lit. b) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și condamnă inculpatul la 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen. Completează încadrarea juridică pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen.

și cu lit. e) (loc public) și menține pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen. Deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 10 ianuarie 2002, la 11 iunie 2002. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași decizii penale. Obligă inculpatul la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.