OOO INFORM-X v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 6848/05 de către OOO INFORM-X împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 9 martie 2006 în calitate de Cameră compusă de: C.L. Rozakis Președintele dnei Tulkens Lorenzen Doamna Vajić dna Botoucharova Kovler Hajiyev, judecători și dl S. Quesada, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 februarie 2005, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este o societate rusă de răspundere limitată „Inform-X” („Inform-X”) (” ) are sediul social la Moscova. Compania este reprezentată în fața Curții de către directorul său general, dl A. Boychenko. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 martie 2004, Curtea Comercială din Moscova a permis acțiunea civilă a societății reclamante împotriva Ministerului Finanțelor din regiunea Saratov și i-a acordat 3.463.93 ruble ruse (RUR, aproximativ 98 euro). Hotărârea a devenit finală la 10 aprilie 2004. La 23 aprilie 2004, Curtea Comercială din Moscova a emis o scrisoare de execuție. La 24 mai 2004, societatea reclamantă a prezentat scrisoarea de execuție Băncii Centrale a Federației Ruse. Prin scrisoarea din 24 mai 2004, Banca Centrală a informat societatea reclamantă că nu există fonduri disponibile pe contul debitorului și că scrisoarea de execuție a fost plasată pe lista de așteptare. La 28 mai 2004, suma datorată a fost creditată la contul societății solicitantă. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neexecutarea hotărârii Curții Comerciale din Moscova din 10 martie 2004. La 24 august 2005, au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii, iar societatea reclamantă a fost invitată să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 28 octombrie 2005. La 22 septembrie 2005, versiunea engleză a observațiilor Guvernului a fost transmisă societății reclamante. Termenul de depunere a observațiilor societății reclamante a rămas neafectat. Întrucât observațiile societății reclamante cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite de termenul indicat, la 19 decembrie 2005, societatea reclamantă a fost informată prin corespondență înregistrată că neaprobarea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii. Până în prezent, societatea reclamantă nu a răspuns. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia, necesită...” Societatea reclamantă a fost informată că a fost de a prezenta observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritele cazului. Acesta a fost reamintit ulterior. Societatea reclamantă nu a răspuns până în prezent. Curtea constată, de asemenea, că această chestiune a fost rezolvată la nivel intern și că societatea reclamantă nu pare să aibă nici o intenție de a continua cererea (art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ §§ § și b) din Convenție) și, de asemenea, nu constată motive de politică publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 §§ 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Christos Rozakis Președintele adjunct secretar Rozakis

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 6848/05

by OOO INFORM-X

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 9

March 2006 as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

A.

Kovler

,

Mr

K.

Hajiyev,

judges

,

and Mr S.

Quesada,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 7 February 2005,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together.

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant is a Russian limited liability company “Inform-X” (

ООО “Информ-Х”

) having its registered office in Moscow. The company is represented before the Court by its director-general, Mr A. Boychenko. The respondent Government are represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 10 March 2004 the Moscow Commercial Court allowed the applicant company’s civil action against the Ministry of Finance of the Saratov Region and awarded it 3,463.93 Russian roubles (RUR, approximately 98

euros). The judgment became final on 10 April 2004.

On 23 April 2004 the Commercial Court of Moscow issued a writ of execution.

On 24 May 2004 the applicant company submitted the writ of execution to the Central Bank of the Russian Federation.

By a letter of 24 May 2004, the Central Bank informed the applicant company that there were no available funds on the debtor’s account and that the writ of execution was placed on the waiting list.

On 28 May 2004 the amount due was credited to the applicant company’s account.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 of the Convention and Article

1 of Protocol No. 1 about non-enforcement of the judgment of the Commercial Court of Moscow of 10 March 2004.

THE LAW

On 25 April 2005 the application was communicated to the respondent Government.

On 24 August 2005 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received and the applicant company was invited to submit its written observations in reply by 28 October 2005.

On 22 September 2005 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant company. The time-limit for the submission of the applicant company’s observations remained unaffected.

As the applicant company’s observations on the admissibility and merits had not been received by the indicated time-limit, on 19 December 2005 the applicant company was advised by registered mail that the failure to submit its observations might result in the strike-out of the application.

To date the applicant company has not replied.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application; or

(b)

the matter has been resolved...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires...”

The applicant company was advised that it was to submit written observations on the admissibility and merits of the case. It was subsequently reminded thereof. The applicant company has not replied to date. The Court further notes that the matter has been resolved at the domestic level and that the applicant company appears to have no intention to pursue the application (Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention). Furthermore, it finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). Accordingly, Article

29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Santiago

Quesada

Christos

Rozakis

Deputy Registrar

President