Sharomova împotriva Rusiei

Prima secțiune decizia nr. 34750/04, de către Anzhella Aleksandrovna SHAROMOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 23 mai 2006 în calitate de Cameră compusă de: C.L. Rozakis, Președintele, dna N. Vajić, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecători și dl Nielsen Sectiar Având în vedere cererea depusă la 30 august 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, Anzhella Aleksandrovna Sharomova, este un național rus care s-a născut în 1968 și trăiește în Novosibirsk. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 martie 2000, Curtea de District Kalininskiy din regiunea Novosibirsk a permis parțial cererea reclamantului împotriva Departamentului de Finanțe și Taxe din regiunea Novosibirsk și a acordat 4.489.44 ruble ruse (RUR, aproximativ 166 euro). Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală la 6 aprilie 2000. La 6 aprilie 2000 a fost emise o scrisoare de execuție. La 31 octombrie 2002, reclamantul a primit RUR 174.22. La 31 martie 2003, reclamantul a primit RUR 507.02 și în aceeași zi serviciul judecătorilor a întrerupt procedura de executare deoarece debitorul nu avea fonduri disponibile. La 12 aprilie 2004, reclamantul a reintrodus mandatul de executare la serviciul judecătorilor.

La 27 aprilie 2005, hotărârea a fost executată în întregime. La o dată neespecificată, reclamantul a semnat un acord de decontare cu Departamentul muncii și de dezvoltare socială al Regiunii Novosibirsk („necesitar”) și, la 15 iulie 2005, reclamantul a primit RUR 7,000 (EUR 202) ca compensare pentru prejudiciu material și moral. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neexecuția hotărârii Curții de District Kalininskiy din regiunea Novosibirsk din 23 martie 2000. La 21 iulie 2005, Curtea a primit de la Guvern o copie a unei declarații semnate de reclamant și de altă persoană. Partea relevantă a declarației, tradusă din rusă, a citit după cum urmează: „În prezent, „Departamentul muncii și dezvoltării sociale a Regiunii Novosibirsk”, în numele Guvernului, ne-a oferit să stabilim prietenos situația în apropiere și ne-a plătit 7.000 de ruble (sapte mii) ca compensare.

Noi, dna Sharomova A.A., cererea nr. 34750/04, și [pe cealaltă persoană]... suntem de acord să rezolvăm această chestiune și să cerem să ne retragă cererile de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului”. De asemenea, scrisoarea Guvernului din 21 iulie 2005 a înscris exemplarele documentelor financiare care arată că suma specificată a fost transferată la contul reclamantului. Guvernul a insistat că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea în fața Curții. La 22 iulie 2005, reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile cu privire la scrisoarea Guvernului. Nu a fost urmat niciun răspuns. La 26 ianuarie 2006, Curtea și-a repetat cererea, trimisă prin poștă înregistrată. Reclamantul nu a răspuns.

Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție și în protocolul acestuia, este necesar.” Curtea remarcă că reclamantul a semnat declarația prin care a solicitat Curtea să nu examineze cererea ei. Reclamantul a fost invitat să-și prezinte observațiile. Nu a fost primită nici un răspuns până în prezent. Curtea infirmă că, după executarea hotărârii și plata despăgubirii, reclamantul nu intenționează să-și continue cererea.

În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 34750/04 by Anzhella Aleksandrovna SHAROMOVA against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 23 May 2006 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis, President, Mrs N. Vajić, Mr A. Kovler, Mrs E. Steiner, Mr K. Hajiyev, Mr D. Spielmann, Mr S.E. Jebens, judges, and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 30 August 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Anzhella Aleksandrovna Sharomova, is a Russian national who was born in 1968 and lives in Novosibirsk.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr P. Laptev, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 23 March 2000 the Kalininskiy District Court of the Novosibirsk Region partially allowed the applicant’s claim against the Finance and Tax Department of the Novosibirsk Region and awarded her 4,489.44 Russian roubles (RUR, approximately 166 euros). The judgment was not appealed against and became final on 6 April 2000. On 6 April 2000 a writ of execution was issued. On 31 October 2002 the applicant received RUR 174.22. On 31 March 2003 the applicant received RUR 507.02 and on the same day the bailiffs’ service discontinued the enforcement proceedings because the debtor had no available funds.

On 12 April 2004 the applicant resubmitted the writ of execution to the bailiffs’ service. On 27 April 2005 the judgment was enforced in full. On an unspecified date the applicant signed a settlement agreement with the Department of labour and social development of the Novosibirsk Region ( Департамент труда и социального развития Новосибирской области) and on 15 July 2005 the applicant received RUR 7,000 (EUR 202) as compensation for pecuniary and non-pecuniary damage. COMPLAINTS The applicant complained under Article 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about non-enforcement of the judgment of the Kalininskiy District Court of the Novosibirsk Region of 23 March 2000. THE LAW On 21 July 2005 the Court received from the Government a copy of a declaration signed by the applicant and another person.

The relevant part of the declaration, as translated from Russian, read as follows: “At the present moment, the “Department of labour and social development of the Novosibirsk Region”, on behalf of the Government, offered us to settle friendly the situation at hand, and paid us 7,000 (seven thousands) roubles as compensation. We, Ms Sharomova A.A., application no. 34750/04, and [the other person]... agree to settle this issue and request to withdraw our applications from the European Court of Human Rights”. The Government’s letter of 21 July 2005 also enclosed copies of financial documents showing that the specified amount had been transferred to the applicant’s account. The Government insisted that the applicant did not intend to pursue her application before the Court.

On 22 July 2005 the applicant was invited to submit her comments on the Government’s letter. No response followed. On 26 January 2006 the Court repeated its request, sent by registered mail. The applicant did not reply. The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court notes that the applicant signed the declaration by which she had requested the Court not to examine her application.

The applicant was invited to submit her comments. No reply has been received to date. The Court infers therefrom that following the enforcement of the judgment and payment of compensation the applicant does not intend to pursue her application. Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case. In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President