SHAROMOVA v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SHAROMOVA v. RUSSIA (CtEDO, 2006)
Prima secțiune decizia nr. 34750/04, de către Anzhella Aleksandrovna SHAROMOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 23 mai 2006 în calitate de Cameră compusă de: C.L. Rozakis, Președintele, dna N. Vajić, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecători și dl Nielsen Sectiar Având în vedere cererea depusă la 30 august 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, Anzhella Aleksandrovna Sharomova, este un național rus care s-a născut în 1968 și trăiește în Novosibirsk. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 martie 2000, Curtea de District Kalininskiy din regiunea Novosibirsk a permis parțial cererea reclamantului împotriva Departamentului de Finanțe și Taxe din regiunea Novosibirsk și a acordat 4.489.44 ruble ruse (RUR, aproximativ 166 euro). Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală la 6 aprilie 2000. La 6 aprilie 2000 a fost emise o scrisoare de execuție. La 31 octombrie 2002, reclamantul a primit RUR 174.22. La 31 martie 2003, reclamantul a primit RUR 507.02 și în aceeași zi serviciul judecătorilor a întrerupt procedura de executare deoarece debitorul nu avea fonduri disponibile. La 12 aprilie 2004, reclamantul a reintrodus mandatul de executare la serviciul judecătorilor. La 27 aprilie 2005, hotărârea a fost executată în întregime. La o dată neespecificată, reclamantul a semnat un acord de decontare cu Departamentul muncii și de dezvoltare socială al Regiunii Novosibirsk („necesitar”) și, la 15 iulie 2005, reclamantul a primit RUR 7,000 (EUR 202) ca compensare pentru prejudiciu material și moral. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neexecuția hotărârii Curții de District Kalininskiy din regiunea Novosibirsk din 23 martie 2000. La 21 iulie 2005, Curtea a primit de la Guvern o copie a unei declarații semnate de reclamant și de altă persoană. Partea relevantă a declarației, tradusă din rusă, a citit după cum urmează: „În prezent, „Departamentul muncii și dezvoltării sociale a Regiunii Novosibirsk”, în numele Guvernului, ne-a oferit să stabilim prietenos situația în apropiere și ne-a plătit 7.000 de ruble (sapte mii) ca compensare. Noi, dna Sharomova A.A., cererea nr. 34750/04, și [pe cealaltă persoană]... suntem de acord să rezolvăm această chestiune și să cerem să ne retragă cererile de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului”. De asemenea, scrisoarea Guvernului din 21 iulie 2005 a înscris exemplarele documentelor financiare care arată că suma specificată a fost transferată la contul reclamantului. Guvernul a insistat că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea în fața Curții. La 22 iulie 2005, reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile cu privire la scrisoarea Guvernului. Nu a fost urmat niciun răspuns. La 26 ianuarie 2006, Curtea și-a repetat cererea, trimisă prin poștă înregistrată. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție și în protocolul acestuia, este necesar.” Curtea remarcă că reclamantul a semnat declarația prin care a solicitat Curtea să nu examineze cererea ei. Reclamantul a fost invitat să-și prezinte observațiile. Nu a fost primită nici un răspuns până în prezent. Curtea infirmă că, după executarea hotărârii și plata despăgubirii, reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.