ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5032/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 415 din 23

aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost

respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul

U.I.

În baza art. 20, raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul U.I., la pedeapsa de 10 ani închisoare,

cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția inculpatului de la 12 septembrie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C.

proc. pen., menține starea de arest.

A luat act că părțile vătămate

B.I.A., T.G.A. și R.C. nu s-au constituit părți civile.

Inculpatul a fost obligat la

despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență, după cum

urmează: 2.705.708 lei; 5.349.864 lei, 1.951.843 lei și 13.469.011 lei.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarele: în noaptea de 17 august 2002, numiții

R.C., B.I.A., T.G., P.C., S.P. și A.N., în timp ce se deplasau în zona parcului

din cadrul orașului Buftea, au fost strigați de o persoană care se afla în acel

parc. Crezând că persoana care i-a strigat este un cunoscut, tinerii au intrat

în parc unde se aflau inculpatul U.I. și martorii L.A. și I.C. care stăteau pe

o bancă.

În aceste condiții între inculpatul

U.I. și tinerii mai sus amintiți au avut loc un schimb de replici după care

inculpatul s-a ridicat de pe bancă și s-a repezit în direcția tinerilor care

erau așezați în șir indian, împingându-l pe partea vătămată R.C., apoi pe T.G.

și ulterior pe B.I.

Observând atitudinea inculpatului,

părțile vătămate și ceilalți tineri au fugit spre ieșirea din parc, iar pe

stradă au constatat că atât R.T., cât și B.A. fuseseră înjunghiați de către

inculpat.

Fiind examinat de Serviciul de

Medicină Legală al Județului Ilfov partea vătămată B.A., așa cum rezultă din

raportul de expertiză medico legală A 1 /J/ 432/2002 a prezentat leziuni

traumatice produse prin lovire cu corp tăietor înțepător pentru care a

necesitat circa 30 de zile îngrijiri medicale.

În ceea ce-l privește pe T.G.

raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/J/433/2002, a stabilit că a

prezentat leziuni produse prin lovire cu un corp tăietor înțepător, ce necesită

7 zile îngrijiri medicale.

Raportul de expertiză medico-legală

A 1/ J/ 434/ 2002, a stabilit că R.C. a prezentat leziuni traumatice produse

prin lovire cu corp tăietor înțepător pentru care a necesitat 16 zile îngrijiri

medicale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, și pe fond schimbarea

încadrării juridice a faptei din art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 C.

pen., în cea prevăzută de art. 181 C. pen., iar în subsidiar redozarea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 328 din 17

iunie 2003, Curtea de Apel București a respins apelul.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

În declarațiile date, inculpatul

U.I. a recunoscut că i-a înjunghiat cu un cuțit pe cei trei tineri, respectiv

R.C., T.G. și B.A., datorită faptului că aceștia l-au injuriat, iar unul dintre

ei chiar l-a amenințat cu un cuțit.

S-a mai reținut că, această

susținere este infirmată de toate probele administrate în cauză, din care

rezultă că atât părțile vătămate, cât și martorii nu au avut asupra lor vreun

cuțit sau vreo altă armă albă și că părțile vătămate și martorii au intrat în

parc, numai după ce inculpatul i-a strigat și le-a adresat injurii.

De asemenea că în fața instanței,

martorii și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale,

declarații ce nu se contrazic, iar coroborarea lor conduce la concluzia că

inculpatul este cel ce a provocat incidentul, a sărit cu cuțitul asupra

tinerilor care au intrat primii în parc, inculpatul nefiind lovit de nici unul

dintre aceștia.

Se concluzionează că, în mod corect

instanța de fond a reținut, din probele administrate, că inculpatul a acționat

cu intenție indirectă, acesta putând să prevadă și acceptând producerea

rezultatului faptei sale, respectiv moartea părților vătămate.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul U.I. solicitând reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Individualizarea pedepsei s-a făcut

avându-se în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute în

dispozițiile art. 72 C. pen., inculpatul fiind recidivist, fapta săvârșită

prezentând un grad de pericol social ridicat astfel că o redozare, în sensul

reducerii pedepsei nu ar corespunde cerințelor dispozițiilor art. 52 C. pen.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul U.I. împotriva deciziei nr. 328 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel

București, Secția I penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 12 septembrie 2002, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.