ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.10.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7807/2004

HOTĂRÂRE
26.10.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7807/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 41 din 23 aprilie

2003 a Colegiului jurisdicțional Bihor, s-a admis în parte, contestația

formulată de petentul Ț.M. împotriva deciziei de imputare nr. 21 din 9

decembrie 2002 a Regiei Naționale a Pădurilor – Direcția Silvică Bihor, pe care

a anulat-o pentru suma de 2.079.950 lei și a menținut-o pentru suma de

8.575.050 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în urma controlului efectuat în gestiunea pădurarului Ț.M.,

s-a constatat o lipsă de masă lemnoasă de 32,75 mc, în valoare totală de

8.575.050 lei.

Raportat la calitatea

contestatorului, de pădurar și gestionar în același timp al materialului lemnos

din cele două partide preluate spre exploatare nedecontat și negăsit nici la

fața locului, precum și caracterul imperativ al prevederilor art. 24 din Legea nr.

22/1969 privind răspunderea gestionarilor, în general, coroborat cu prevederile

art. 22 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 15/1988 al ministrului

silviculturii, privind răspunderea gestionarilor, s-a constatat că în privința

contestatorului sunt întrunite cumulativ cerințele răspunderii sale materiale

pentru prejudiciul cert cauzat, așa cum sunt ele reglementate de art. 102 din

vechiul C. muncii, în vigoare până la data de 1 martie 2003.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs jurisdicțional, Ț.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, arătând că prejudiciul reținut în sarcina sa, nu este real, atâta

timp, cât, cu ocazia verificărilor efectuate la 1 aprilie 2003, s-a găsit și

material lemnos ce i-a fost imputat prin decizia de imputare emisă.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi a respins ca nefondat, recursul jurisdicțional, prin decizia nr. 457

din 9 septembrie 2003, reținând că lipsa în gestiune a fost constatată prin

procesul-verbal nr. 681 din 2 aprilie 2003 și celelalte acte de control, iar

alte probe din care să rezulte că diferența de prejudiciu nu ar fi reală, nu

s-au administrat.

Și împotriva acestei decizii a

declarat recurs, Ț.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că pricina a fost soluționată de instanțele

Curții de Conturi, cu încălcarea normelor de competență materială prevăzute în

Legea nr. 94/1992.

Obiectul contestației introduse de Ț.M.,

îl constituie decizia de imputație nr. 21 din 9 decembrie 2002, emisă pentru

suma de 10.655.000 lei, de Direcția Silvică Bihor.

Angajarea răspunderii materiale a

contestatorului s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de organele de

control ale Ocolului Silvic Vașcău.

În cuprinsul deciziei de imputare au

fost menționate dispozițiile art. 102, 105, 107 și 108 C. muncii, atunci în

vigoare.

Rezultă, așadar, că pretinsul

prejudiciu produs în patrimoniul Ocolului Silvic Vașcău, nu a fost stabilit ca

urmare a controlului efectuat de organele Curții de Conturi, în condițiile art.

18 din Legea nr. 94/1992, modificată.

În consecință, s-a apreciat greșit

că, Colegiul jurisdicțional Bihor este competent să soluționeze, în primă

instanță, contestația, potrivit art. 41 din aceeași lege.

La rândul său, secția

jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare

la competența materială, atunci când prin decizia atacată, s-a pronunțat asupra

recursului jurisdicțional declarat de Ț.M.

Ținând seama de aceste considerente,

urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri

pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă,

spre competentă soluționare, Tribunalului Bihor, secția conflicte de muncă.

Admite recursul declarat de Ț.M.

împotriva deciziei nr. 457 din 9 septembrie 2003 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională.

Casează hotărârea atacată și

sentința nr. 41 din 23 aprilie 2003 a Colegiului jurisdicțional Bihor și

trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Bihor, secția

conflicte de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 octombrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3349/2003
recurs de către contestatorul MS. Recurentul a reiterat excepțiile invocate în fața organelor Curții de Conturi, privind prescripția termenului pentru angajarea răspunderii sale materiale și tardivitatea emiterii deciziei de imputare. În fo
ÎCCJ 2003-10-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 51 din 29 octombrie 2002, Colegiul jurisdicțional Neamț a admis contestația formulată de C.P. și a anulat decizia de imputare nr. 378 di
ÎCCJ 2003-10-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2976/2003
, reținând că în limita acestei sume sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii materiale a recurentului, în calitatea sa de pădurar la cantonul silvic nr. 4 Ciocoiești, județul Dâmbovița. Hotărârile pronunța
ÎCCJ 2005-04-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2158/2005
t unității. Soluționând recursul jurisdicțional, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a apreciat că în precizările privind întocmirea evidențelor tehnico-operatorii și financiar-contabile pentru masa lemnoasă exploatată în regie propr
ÎCCJ 2004-03-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 892/2004
altă parte, decizia nr. 222/2002 este nelegală și neîntemeiată, cu referire la admiterea recursului pârâților și modificarea sentinței instanței de fond, referitoare la pct. 1 și 2 din actul de sesizare al procurorului financiar. Analizându
Sursă