ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 930/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2002, reclamanta G.K. a chemat în judecată pârâții Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de bani încasată prin reținerea procentului de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada anterioară datei de 29 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii. Pârâtul Ministerul Justiției, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Harghita, a cerut prin întâmpinare respingerea acțiunii și a formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Prin sentința civilă nr. 969 din 14 august 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea, a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma reținută cu titlu de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7% din salariul lunar brut pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, actualizată la data efectuării plății prin aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare sumă. S-a admis și cererea de chemare în garanție și a fost obligată C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la plată, alături de pârâte.

Instanța de fond a reținut, în esență, că în temeiul prevederilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 930/ R din 8 noiembrie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Împotriva hotărârilor pronunțate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, 4, 6, 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art. 6 1 din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Se arată în esență că reclamanta, întrucât nu face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuitățile prevăzute în art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 409/1998 numai dacă face dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate. Din interpretarea dispozițiilor legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și, pe fond, respingerea acțiunii. Recursul în anulare urmează a se admite și a casa hotărârile pronunțate, pe alt considerent decât cele invocate și care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor formulate. Prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, așa cum ele sunt definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Cu referire la compunerea instanței de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către completul format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ. La 14 august 2002, Tribunalul Harghita a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur judecător și fără participarea magistraților consultanți, încălcând prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum au fost modificate la 20 februarie 2002, prin O.U.G.

nr. 20 din 20 februarie 2002. Excepția greșitei compuneri a completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuția părților de înalta curte în ședința publică din 4 februarie 2004. Întrucât normele procedurale privitoare la compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică, nerespectarea acestor norme atrage nulitatea hotărârii pronunțate și în consecință se vor casa hotărârile atacate și se va trimite cauza la Tribunalul Harghita, în vederea rejudecării fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 930 R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă și a sentinței nr. 969 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita. Casează hotărârile atacate și trimite cauza în vederea rejudecării fondului la Tribunalul Harghita. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.