ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 930/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 iulie

2002, reclamanta G.K. a chemat în judecată pârâții Tribunalul Harghita și

Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de

bani încasată prin reținerea procentului de 7% din salariul lunar, cu titlu de

contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada

anterioară datei de 29 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la

data executării hotărârii.

Pârâtul Ministerul Justiției, în

nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Harghita, a cerut

prin întâmpinare respingerea acțiunii și a formulat cerere de chemare în

garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Prin sentința civilă nr. 969 din 14

august 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea, a obligat pârâtele să

restituie reclamantei suma reținută cu titlu de asigurări sociale de sănătate

în cuantum de 7% din salariul lunar brut pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30

martie 2001, actualizată la data efectuării plății prin aplicarea

coeficientului de inflație pentru fiecare sumă.

S-a admis și cererea de chemare în

garanție și a fost obligată C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la plată, alături de pârâte.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că în temeiul prevederilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992,

magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea

asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de

sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înserarea acestei

condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat

drepturile bănești respective.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia civilă nr. 930/ R din 8 noiembrie 2002, a respins  ca nefondate

recursurile declarate de Ministerul Justiției și de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Împotriva hotărârilor pronunțate,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

cu motivarea că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, 4, 6, 52 și

art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art.

6

1

din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr.

409/1998, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se arată în esență că reclamanta,

întrucât nu face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de

gratuitățile prevăzute în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă

face dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde

intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie

scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Se solicită admiterea recursului în

anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și, pe fond, respingerea

acțiunii.

Recursul în anulare urmează a se

admite și a casa hotărârile pronunțate, pe alt considerent decât cele invocate

și care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor

formulate.

Prezentul litigiu face parte din

categoria conflictelor de muncă, așa cum ele sunt definite de art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Cu referire la compunerea instanței de judecată în

această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 privind

organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie

2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă se judecă

de către completul format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați

consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ.

La 14 august 2002, Tribunalul

Harghita a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur

judecător și fără participarea magistraților consultanți, încălcând prevederile

art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum au fost modificate la

20 februarie 2002, prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002.

Excepția greșitei compuneri a

completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuția părților de înalta

curte în ședința publică din 4 februarie 2004.

Întrucât normele procedurale

privitoare la compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică,

nerespectarea acestor norme atrage nulitatea hotărârii pronunțate și în

consecință se vor casa hotărârile atacate și se va trimite cauza la Tribunalul

Harghita, în vederea rejudecării fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 930 R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția civilă și a sentinței nr. 969 din 14 august 2002 a Tribunalului

Harghita.

Casează hotărârile atacate și

trimite cauza în vederea rejudecării fondului la Tribunalul Harghita.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2004.