ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4629/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 693 din 21 iulie 2003, a condamnat pe inculpatul P.C.D. la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i), raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 69 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani. A dedus arestul preventiv executat de la 27 septembrie 2002 la zi și a prelungit durata arestării de la 24 iulie 2003 la 22 august 2003. S-a luat act, că nu există constituire de parte civilă, în cauză.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în fapt, următoarele: În noaptea de 21 septembrie 2003, în jurul orelor 24,00, în timp ce inculpatul se deplasa pe strada Mr. Vasile Băcilă din sectorul 2, a fost acostat de victima E.A., boschetar, care a sărit un gard având în mână un cuțit cu care l-a amenințat. Inculpatul s-a apărat și a lovit victima cu pumnii și picioarele, iar când victima a căzut a continuat să o lovească cu picioarele. După aceea a legat victima la picioare cu o curea și o sârmă, găsite în apropiere și a târât-o intenționând să o arunce în râul Colentina. În final, inculpatul, s-a răzgândit și a târât victima pe un teren viran situat vis-a-vis de blocul nr. 99 de pe strada Mr.

Vasile Băcilă, la circa 25 metri depărtare de râu și a abandonat-o. Cadavrul a fost descoperit în dimineața zilei de 22 septembrie 2003, iar la necropsie s-a stabilit că moartea s-a datorat hemoragiei interne consecutive, rupturilor de organe interne, pulmon și ficat. Autopsia a evidențiat multiple fracturi costale bilaterale, fractură stranală, hematom perirenal drept. Situația de fapt și vinovăția au fost reținute pe baza declarațiilor martorilor G.L., P.M. zisă D. și declarațiilor inculpatului în cursul urmăririi penale în care a recunoscut săvârșirea faptei, fiind cele care a descris cu lux de amănunte modul cum a acționat. Declarația din instanță prin care a negat săvârșirea faptei a fost înlăturată ca nesinceră.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul. Prin apelul parchetului s-a cerut desființarea sentinței și majorarea pedepsei, deoarece pedeapsa aplicată de prima instanță nu este în măsură să-și realizeze scopul. Inculpatul nu și-a motivat apelul, iar la termenul din 20 august 2003, prezent în fața Curții, a cerut să se ia act că își retrage apelul. Prin decizia penală nr. 452 din 20 august 2003, pronunțată de secția I penală a Curții de Apel București, a fost admis apelul procurorului, sentința a fost desființată parțial și a fost majorată pedeapsa la 14 ani închisoare. În termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat recurs pe care însă nu l-a motivat, iar în ultimul cuvânt a arătat că lasă soluția la aprecierea Curții.

Recursul este nefondat. Verificarea actelor și lucrărilor de la dosar se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare pentru care în apel i s-a aplicat o pedeapsă cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere că inculpatul a acționat cu intenție neîndoielnică de a suprima viața victimei, supunând-o pe aceasta la suferințe psihice și fizice prin acte de cruzime. S-a avut în vedere, însă, că inculpatul a fost atacat și amenințat cu cuțitul, victima fiind identificată și constatându-se că era boschetar, dar și faptul că inculpatul își câștiga existența efectuând diverse munci ca zidar și că nu a mai săvârșit fapte penale.

Așa fiind, cum hotărârile celor două instanțe sunt legale și temeinice, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat. În baza art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat de la 27 septembrie 2002, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.D. împotriva deciziei penale nr. 452 din 20 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 27 septembrie 2002 până la 21 octombrie 2003. Obligă pe recurent la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2003.