ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4629/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală,

prin sentința nr. 693 din 21 iulie 2003, a condamnat pe inculpatul P.C.D. la 10

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat deosebit de

grav, prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i), raportat la art. 176 lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 69 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

A dedus arestul preventiv executat

de la 27 septembrie 2002 la zi și a prelungit durata arestării de la 24 iulie

2003 la 22 august 2003.

S-a luat act, că nu există

constituire de parte civilă, în cauză.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut în fapt, următoarele:

În noaptea de 21 septembrie 2003, în

jurul orelor 24,00, în timp ce inculpatul se deplasa pe strada Mr. Vasile

Băcilă din sectorul 2, a fost acostat de victima E.A., boschetar, care a sărit

un gard având în mână un cuțit cu care l-a amenințat.

Inculpatul s-a apărat și a lovit

victima cu pumnii și picioarele, iar când victima a căzut a continuat să o

lovească cu picioarele. După aceea a legat victima la picioare cu o curea și o

sârmă, găsite în apropiere și a târât-o intenționând să o arunce în râul

Colentina. În final, inculpatul, s-a răzgândit și a târât victima pe un teren

viran situat vis-a-vis de blocul nr. 99 de pe strada Mr. Vasile Băcilă, la

circa 25 metri depărtare de râu și a abandonat-o. Cadavrul a fost descoperit în

dimineața zilei de 22 septembrie 2003, iar la necropsie s-a stabilit că moartea

s-a datorat hemoragiei interne consecutive, rupturilor de organe interne,

pulmon și ficat. Autopsia a evidențiat multiple fracturi costale bilaterale,

fractură stranală, hematom perirenal drept.

Situația de fapt și vinovăția au

fost reținute pe baza declarațiilor martorilor G.L., P.M. zisă D. și

declarațiilor inculpatului în cursul urmăririi penale în care a recunoscut

săvârșirea faptei, fiind cele care a descris cu lux de amănunte modul cum a

acționat. Declarația din instanță prin care a negat săvârșirea faptei a fost

înlăturată ca nesinceră.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Prin apelul parchetului s-a cerut

desființarea sentinței și majorarea pedepsei, deoarece pedeapsa aplicată de

prima instanță nu este în măsură să-și realizeze scopul.

Inculpatul nu și-a motivat apelul,

iar la termenul din 20 august 2003, prezent în fața Curții, a cerut să se ia

act că își retrage apelul.

Prin decizia penală nr. 452 din 20

august 2003, pronunțată de secția I penală a Curții de Apel București, a fost

admis apelul procurorului, sentința a fost desființată parțial și a fost

majorată pedeapsa la 14 ani închisoare.

În termenul legal, prin cererea

trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat recurs pe care însă nu l-a

motivat, iar în ultimul cuvânt a arătat că lasă soluția la aprecierea Curții.

Recursul este nefondat.

Verificarea actelor și lucrărilor de

la dosar se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut

corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare

pentru care în apel i s-a aplicat o pedeapsă cu respectarea dispozițiilor art.

72 C. pen.

La individualizarea pedepsei,

instanța de apel a avut în vedere că inculpatul a acționat cu intenție

neîndoielnică de a suprima viața victimei, supunând-o pe aceasta la suferințe

psihice și fizice prin acte de cruzime.

S-a avut în vedere, însă, că

inculpatul a fost atacat și amenințat cu cuțitul, victima fiind identificată și

constatându-se că era boschetar, dar și faptul că inculpatul își câștiga

existența efectuând diverse munci ca zidar și că nu a mai săvârșit fapte

penale.

Așa fiind, cum hotărârile celor două

instanțe sunt legale și temeinice, urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

În baza art. 385

17

alin.

(4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul

preventiv executat de la 27 septembrie 2002, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.D. împotriva deciziei penale nr.

452 din 20 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 27 septembrie 2002 până la 21

octombrie 2003.

Obligă pe recurent la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2003.