ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2827/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 364 din 26

noiembrie 2003, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul V.C.N. la 16 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 27 iunie 2002,

la zi.

S-a luat act că partea vătămată B.M.

nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.400.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în seara zilei de 26 iulie 2002, întâlnind pe C.P. la bufetul

din localitatea Vînătu, inculpatul i-a reproșat că nu se îngrijește de

animalele pe care i le-a încredințat pentru pază. Ca urmare, între cei doi a

avut loc o altercație în cadrul căreia, inculpatul a lovit victima mai întâi cu

pumnul la nivelul feței și după ce aceasta a căzut, i-a mai aplicat încă două

lovituri cu piciorul în regiunea capului, provocându-i leziuni grave, care au

dus la decesul acesteia.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 86 din 3 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care

inculpatul solicita schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea

de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu reținerea

circumstanței atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea

corespunzătoare a pedepsei, susținând că a acționat în urma comportamentului

violent al victimei și fără intenția de a suprima viața acesteia, care s-a

produs prin cădere și lovirea capului de un plan dur.

Împotriva menționatelor hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen, reiterând motivele de casare invocate în apel, respectiv, greșita

încadrare juridică a faptei, prin nereținerea în favoarea sa a circumstanței

atenuante a provocării.

Recursul nu este fondat.

Infracțiunea de loviri sau vătămări

corporale cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este o

infracțiune praeterintenționată, caracterizându-se prin intenție, în ce

privește loviturile aplicate și prin culpă, în ceea ce privește rezultatul

produs, moartea victimei, în timp ce infracțiunea de omor se caracterizează

exclusiv prin vinovăție în forma intenției (directă sau indirectă).

Intenția de a ucide trebuie

desprinsă din materialitatea faptei, în raport de obiectul vulnerant folosit,

de zona vitală, intensitatea loviturilor aplicate, gravitatea leziunilor

traumatice cauzate victimei, de mobilul acțiunii cât și de atitudinea autorului

după comiterea infracțiunii.

Din probele administrate, respectiv,

procesul-verbal, schița și planșele fotografice, întocmite cu ocazia cercetării

locului faptei, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor

oculari M.V., Ș.M., G.G., G.C., V.G., B.N. și V.C., coroborate cu declarațiile

inculpatului în cursul urmăririi penale, rezultă, fără dubiu, că la data de 26

iulie 2002, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, pe terasa unui local

public, între inculpat și C.P. s-a produs o altercație în cadrul căreia,

inculpatul l-a lovit pe acesta cu pumnul la nivelul feței. În momentul în care

victima încerca să se ridice, inculpatul l-a lovit din nou, în mod repetat, cu

piciorul, în regiunea capului, provocându-i leziuni grave, care au dus la

decesul acesteia.

Concluziile raportului de constatare

medico-legală, întocmit în cauză, evidențiază faptul că moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat hemoragiei miningo-cerebrale, consecința unui

traumatism canio-cerebral, provocat prin lovire cu un corp dur, între aceste

două leziuni și deces existând legătură de cauzalitate.

Constatându-se deci, că, inculpatul

a aplicat victimei (persoană în vârstă de 62 ani, aflată sub influența

alcoolului) numeroase lovituri cu pumnii și picioarele ce au vizat o zonă

vitală (capul) cu o intensitate deosebită, în mod just cele două instanțe au

reținut că acesta a acționat cu intenția de a ucide, încadrând faptele comise,

în prevederile art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Susținerile inculpatului, în sensul

că ar fi comis sub imperiul provocării din partea victimei nu pot fi primite,

din probele administrate rezultând, dimpotrivă că, el a inițiat conflictul

dintre părți, având un comportament violent pe tot parcursul acestuia.

Referitor la pedeapsa de 16 ani

închisoare aplicată inculpatului, se constată că acesta se încadrează în

limitele prevăzute de lege, la stabilirea ei, instanța de fond având în vedere

gravitatea faptei comise (uciderea victimei persoană în vârstă, într-un loc

public, pentru motive nejustificate) cât și persoana inculpatului, care este

cunoscut cu antecedente penale, este încadrat în muncă, iar în cursul

procesului a dat dovadă de sinceritate.

Întrucât din actele dosarului nu

rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv,

respectiv de la 27 iulie 2002, la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul V.C.N., împotriva deciziei nr. 86 din 3 martie 2003, a Curții de

Apel Craiova, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată,

durata arestării preventive de la 27 iulie 2002, la zi.

Obligă pe inculpat să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 iunie 2003.