ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1708/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Bihor, Oradea, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 33, pronunțată la 11 ianuarie 2001, a admis acțiunea

reclamantului D.V. și a obligat pârâtul, Consiliul Local Oradea, să închirieze

reclamantului, în calitate de rănit al Revoluției din decembrie 1998, un spațiu

comercial în municipiul Oradea, precum și la plata sumei de 500.000 lei

cheltuieli de judecată.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâtul,

Consiliul Local Oradea, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Oradea,

prin decizia civilă nr. 223/LC, pronunțată, la 8 mai 2001, în dosarul nr. 1488/C/2001.

Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanța de fond

și instanța de apel au reținut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile Legii

nr. 42/1990, care-i conferă reclamantului un drept personal patrimonial, acela

de a i se închiria un spațiu comercial fără licitație.

Acest drept conferit de lege a fost nesocotit de

Consiliul Local, care, prin hotărârea nr. 17/1998, a respins cererea

reclamantului.

Împrejurarea susținută de pârâtul apelant, în sensul

că reclamantul face parte dintr-o societate comercială, care dispune de spațiu

comercial, este lipsită de relevanță.

Hotărârile pronunțate în fond și apel au fost atacate

cu recurs de pârâtul, Consiliul Local Oradea, care le critică pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând, în motivarea recursului, că instanțele

de fond și apel au reținut greșit împrejurarea că dreptul reclamantului la

închirierea fără licitație a unui spațiu comercial, conform Legii nr. 42/1990,

a fost încălcat, deoarece contractul de închiriere nr. 115022/1997, încheiat

între reclamantul intimat și R.A.G.C.L. Oradea s-a făcut tocmai în baza unui

ordin de repartiție emis în temeiul Legii nr. 42/1990, iar autoritatea

administrativă nu mai poate repartiza un alt spațiu comercial. Dreptul conferit

de Legea nr. 42/1990 se poate exercita o singură dată, iar faptul că

reclamantul-intimat și-a înstrăinat părțile sociale din cadrul SC E.M. SRL,

nu-i conferă dreptul să pretindă închirierea în aceleași condiții a altui

spațiu comercial.

Din examinarea probelor administrate în cauză, în

raport cu motivele invocate, se constată că recursul declarat de pârât, este

fondat.

Este de necontestat că reclamantul-intimat D.V. are

statutul de rănit în Revoluția din Decembrie 1989 și, așa cum rezultă din

actele dosarului și chiar din întâmpinarea acestuia, spațiul deținut de SC E.M.

SRL este închiriat fără licitație, numai în considerarea calității

reclamantului, în baza Legii nr. 42/1990.

Rezultă deci, că pârâtul-recurent și-a îndeplinit

obligația pe care o avea față de reclamantul-intimat, iar încheierea ulterioară

a contractului de închiriere cu societatea comercială, persoană juridică, nu

are relevanță în cauză, atâta vreme cât, la acea dată, reclamantul avea calitatea

de asociat al acesteia.

Împrejurarea, conform căreia, ulterior, reclamantul-intimat

D.V. s-a retras din societate și a cesionat partea sa socială altei persoane,

nu mai poate genera, în favoarea acestuia, un alt drept subiectiv, deoarece

recurentul-reclamant, prin închirierea fără licitație a spațiului atribuit

societății, a beneficiat deja de prevederile art. 3 lit. t) din Legea nr.

42/1990 și nu mai poate pretinde să-i fie atribuit un al doilea spațiu în

aceleași condiții.

În aceste împrejurări, recursul declarat de pârât

urmează a fi admis în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., decizia

pronunțată de instanța de apel va fi modificată, în sensul că va fi admis

apelul declarat de Consiliul Local Oradea împotriva sentinței nr. 33 din 14

aprilie 2000 a Tribunalului Bihor, care va fi schimbată în tot, în sensul respingerii

acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local Oradea,

împotriva deciziei nr. 223/LC din 8 mai 2001 a Curții de Apel Oradea, pe care o

modifică, în sensul că admite apelul aceleiași părți și schimbă în tot sentința

nr. 33 din 17 aprilie 2000 a Tribunalului Bihor, respingând acțiunea

reclamantului D.V.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 martie

2003.