ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1165/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamantul G.G. a contestat hotărârea nr. 2114 din 25 februarie

2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Teleorman, prin care i-a fost respinsă

cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a solicitat comisiei, recunoașterea perioadei 14 septembrie 1958 – 15

noiembrie 1960, de stagiu militar, ca fiind efectuat în detașamentele de muncă

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Curtea de Apel București, prin

sentința civilă nr. 1100 din 7 iulie 2003, a admis acțiunea reclamantului și a

anulat hotărârea atacată, obligând pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman,

la emiterea unei noi hotărâri, cu includerea perioadei 14 septembrie 1958 - 15

noiembrie 1960, în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

învestită a reținut că reclamantul, în perioada menționată, a efectuat stagiul

militar, în unele locuri de muncă, respectiv în mină și G.A.S. - uri, fiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, Casa Județeană de Pensii Teleorman, susținând că reclamantul nu a

efectuat stagiul militar în cadrul detașamentelor de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii și că numai perioada 26 iulie 1960 - 15 noiembrie

1960 se încadrează în prevederile art. 1 al Legii nr. 309/2002.

Recursul se constată a fi întemeiat.

Din analiza actelor dosarului

rezultă că pentru perioada de efectuare a stagiului militar în cadrul G.A.S.

Kiriacescu, respectiv între 26 iulie 1960 și 15 noiembrie 1960, când reclamantul

a fost lăsat la vatră, este îndeplinită cerința textului legal menționat, de asemenea,

și pentru perioada 17 august 1959 – 1 martie 1960, de efectuare a stagiului la U.M. Soci, cu locul de muncă în mină, astfel cum rezultă din înscrierea făcută în fișa de

evidență a reclamantului poz. 3 și 5, conformă cu originalul ce se află la UM.02405 Pitești.

Soluția primei instanțe este, însă, nelegală,

în ceea ce privește recunoașterea perioadei cuprinse între 14 septembrie 1958

și 28 noiembrie 1958, ca fiind efectuată în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, deși potrivit mențiunilor din livretul militar și fișa de evidență,

reclamantul a îndeplinit serviciul militar la UM 93215 Brăila, pentru această perioadă nefiind aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Așa fiind, urmează a se admite recursul

și a se modifica sentința, în sensul de a i se recunoaște reclamantului,

beneficiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele: 17

august 1959 – 1 martie 1960 și 26 iulie 1960 – 15 noiembrie 1960, menținându-se

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1100 din 7 iulie

2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că recunoaște reclamantului, beneficiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 17 august 1959 – 1 martie 1960 și 26 iulie 1960 – 15 noiembrie

1960.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 martie 2004.