ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2595/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2595/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și
înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamantul B.A. a chemat în
judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, pentru ca instanța prin
sentința ce o va pronunța, să dispună modificarea hotărârii nr. 610/2002, emisă
de pârâtă, în sensul recunoașterii perioadei 17 ianuarie 1953 – 16 decembrie
1955, de efectuare a stagiului militar, ca încadrându-se în dispozițiile art. 1
din Legea nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că în perioada stagiului militar efectuat între 18 ianuarie 1953 – 16
decembrie 1955, a fost folosit la U.M. 03655 Vatra Dornei, ca normator,
aflându-se astfel în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin
sentința civilă nr. 161/2003, a admis acțiunea și a dispus modificarea
hotărârii nr. 610/2002, emisă de pârâtă, constatând că reclamantul pe perioada
18 ianuarie 1953 – 16 decembrie 1955, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1
din Legea nr. 309/2002, obligând-o pe pârâtă să-i acorde reclamantului,
drepturile prevăzute în această lege, cu începere de la 1 octombrie 2002.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut că „reclamantul a efectuat stagiul militar într-o
unitate militară din Vatra Dornei, unde a executat diverse lucrări de
construcții, îndeplinind funcția de normator, funcție nespecifică unităților
militare”.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.
În motivarea recursului,
recurenta-pârâtă a susținut că intimatul-reclamant nu poate beneficia de
prevederile Legii nr. 309/2002, deoarece acesta nu a făcut dovada că a efectuat
stagiul militar într-un detașament de muncă, așa cum prevede art. 1 din această
lege, ci într-o unitate militară.
Analizând recursul formulat prin
prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și 304
1
C. proc. civ., Curtea îl va admite, în sensul celor ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din
Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile prezentei legi persoana,
cetățean român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din
cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961”.
Aceeași lege prevede în art. 6 alin.
(2), că stabilirea drepturilor se face la cerere, „pe baza înscrisurilor din
livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene
sau de U.M. 02405 Pitești”.
Din interpretarea textelor de lege
mai sus invocate rezultă că pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002,
trebuie îndeplinită condiția efectuării stagiului militar într-un detașament de
muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că dovada
îndeplinirii acestei condiții se face cu livretul militar sau adeverințe eliberate
de Centrele militare județene sau U.M. 02405 Pitești.
În cauza de față, din livretul
militar depus în copie la dosar rezultă, însă, că intimatul-reclamant a
satisfăcut stagiul militar în perioada 18 ianuarie 1953 – 16 decembrie 1955,
într-o unitate militară din Vatra Dornei, fără însă a se produce dovezi că
această unitate a fost asimilată cu un detașament de muncă, în sensul
dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Sub acest aspect, instanța de fond
trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.
civ., în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice și să solicite
eventual, pe cale de adresă, relații de la Centrul militar județean sau de la U.M. 02405 Pitești, cu privire la unitatea militară unde intimatul și-a satisfăcut
stagiul militar, pentru a verifica susținerea acestuia cu privire la
împrejurarea că U.M. Vatra Dornei făcea parte din detașamentele de muncă din
cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
În consecință, în baza dispozițiilor
art. 312 și 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința casată și cauza
trimisă, spre rejudecare, în sensul celor mai sus reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 161 din 2 iunie 2003 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite
cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 8 iunie 2004.