ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 968/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de inculpații M.V.M., L.G. și L.A.

împotriva deciziei penale nr.245 din 9 iulie 2002 a Curții de Apel Bacău.

S-au

prezentat recurenții, în stare de arest, inculpatul L.A. asistat de avocatul T.A.

și ceilalți doi inculpați, asistați de avocatul G.D., apărător desemnat din

oficiu.

A

lipsit intimata parte civilă P.C.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

ales al inculpatului L.A. a dezvoltat oral motivele de casare scrise, depuse la

dosar, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea

dosarului pentru rejudecare la prima instanță, în vederea efectuării unei

expertize psihiatrice în condiții de internare, totodată să se aibă în vedere

și starea de boală a victimei și să se constate că lipsește latura subiectivă a

infracțiunii de omor calificat, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte. În subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei.

Apărătorul

inculpaților M.V.M. și L.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art.183 din Codul penal și în subsidiar, reducerea

pedepselor, prin aplicarea art.74, 76 din Codul penal.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, susținând că nu se

impune efectuarea expertizei psihiatrice, deoarece în speță nu este obligatorie

și nici nu sunt elemente care să determine îndoieli asupra stării psihice. A

mai arătat că încadrarea juridică a faptei este corectă, intenția specifică

infracțiunii de omor calificat, fiind just dedusă de instanțe. Pedepsele le-a

considerat ca just individualizate.

În

ultimul cuvânt acordat, inculpatul M.V.M., a arătat că regretă comiterea faptei

și este de acord cu concluziile puse de apărător.

Inculpații

L.A. și L.G. au solicitat admiterea recursurilor pe baza motivelor formulate de

apărător.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.110 din 28 martie 2002 a Tribunalului Bacău, în fond, după o

primă casare cu trimitere spre rejudecare, inculpații:

-M.V.M.,

L.G. și L.A. au fost condamnați la câte 15 ani închisoare și câte 5 ani

interzicerea drepturilor înscrise în art.64 lit.a și b Cod penal pentru

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.714, 175 lit.i Cod penal, cu

aplicarea art.75 lit.a Cod penal, iar în ce-l privește pe inculpatul L.A. și a

art.37 lit.b Cod penal.

Totodată,

tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților, a dedus din pedepse

durata arestării preventive de la 4 aprilie 2001 pentru inculpații L.A. și M.V.M.

și de la 6 aprilie 2001 pentru inculpatul L.G., la zi și i-a obligat,  solidar,

să plătească 16.500.000 lei despăgubiri, părții civile Purcaru Constantin și

câte 600.000 lei lunar pentru minorele P.O.C. și P.E.I., contribuție periodică

de întreținere precum și la câte 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut în fapt că în seara zilei de 25 martie 2001, inculpații au mers la

barul SC „T”  unde au consumat băuturi alcoolice.

Între

timp, inculpatul L.G. a observat la o altă masă din bar pe victima P.E.I.,

care, cu ocazia unor raporturi sexuale anterioare, i-a transmis o boală

venerică, fapt pe care acesta l-a adus la cunoștința și a celorlalți inculpați

și s-au hotărât să se răzbune.

În

acest sens, în momentul în care victima s-a îndreptat spre toaleta localului

din curte, inculpații au mers după ea și au lovit-o cu pumnii în zona capului.   După

ce   victima   a    căzut   în curte, inculpații au continuat să o lovească cu

picioarele în zona abdomenului și a toracelui, după care au târât-o până lângă

un autoturism și au abandonat-o.

În

urma agresiunii inculpaților, victima a suferit multiple fracturi costale și

rupturi de organe interne (pleură, splină și ficat), hemoragie meningee

hemisfer drept, infiltrate în țesuturile moi pericraniene, hemiperitoneu masiv,

care au avut drept consecință moartea.

După

comiterea faptei inculpații s-au sustras de la urmărirea penală, au încercat să

treacă fraudulos frontiera în  Serbia și în  Ungaria, motiv pentru care au

fost dați în urmărire generală și prinși.

Prin

decizia penală nr.245 din 9 iulie 2002 a Curții de Apel Bacău,    s-au respins

ca nefondate apelurile declarate de inculpații prin care solicitau schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de

art.183 Cod penal și reducerea pedepselor.

Împotriva

acestei decizii cei trei inculpați au declarat recurs, reiterând motivele din

apel referitoare la încadrarea juridică a faptei și modul de individualizare a

pedepselor. Apărătorul inculpatului L.A. a solicitat a se efectua și o

expertiză psihiatrică, în care sens a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare,

temeiuri de casare prevăzute de art.385

9

pct.8, 14 și 17 Cod

procedură penală.

Recursurile

declarate nu sunt fondate.

Din

examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că

instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut

corect starea de fapt și vinovăția inculpaților și, de asemenea, au dat o corespunzătoare

încadrare juridică  faptei penale comise.

După

cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, necontestate de inculpați,

aceștia, în scop de a se răzbuna pe victimă  care transmisese o boală venerică

unuia dintre ei, i-au aplicat, prin cooperare, multiple lovituri cu picioarele

în zona capului, abdomenului și toracelui, care sunt zone vitale ale

organismului, cu intensitate, producându-i grave leziuni (fracturi costale și

rupturi de organe interne) astfel că au prevăzut rezultatul letal al faptei lor

și chiar dacă nu au urmărit acest rezultat, au acceptat posibilitatea

producerii lui.

Prin

urmare, inculpații au acționat cu intenție în comiterea faptei astfel că

încadrarea juridică reținută de instanțe este corectă și deci nu se justifică

schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune al cărui rezultat este consecința

praeterintenției, cum solicită.

Nu

este întemeiată nici critica referitoare la efectuarea unei expertize

psihiatrice a inculpatului L.A. întrucât pe parcursul procesului penal nu s-au

evidențiat îndoieli asupra stării psihice a acestuia, iar în raport cu

infracțiunea comisă, nu era obligatorie efectuarea acestei expertize, conform

art.117 Cod procedură penală.

În

legătură cu pedepsele aplicate, instanțele au avut în vedere criteriile

prevăzute de art.72 din Codul penal în care sens au ținut seama de gradul de

pericol social deosebit al infracțiunii comise și al persoanei inculpaților,

astfel că pedepsele stabilite, la limita minimă prevăzută de lege sunt necesare

pentru reeducarea lor și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință, pentru motivele expuse, urmează a se respinge ca

nefondate recursurile declarate de inculpați și a fi obligați la cheltuieli

judiciare către stat.

Din pedepse se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V.M.,

L.A. și L.G. împotriva deciziei penale nr.245 din 9 iulie 2002 a Curții de Apel

Bacău.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la

4 aprilie 2001 pentru inculpații M.V.M. și L.A. și de la 6 aprilie 2001 pentru

inculpatul L.G., la 26 februarie 2003.

Obligă pe recurentul L.A. să plătească statului 800.000 lei

cheltuieli judiciare și pe recurenții M.V.M. și L.G. să plătească statului câte

1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 februarie 2003.