ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 959/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 861 din 31 martie 2003, la Curtea de Apel București, reclamanta Administrația Națională A.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, anularea deciziei nr. 52 din 28 februarie 2003 și actului de control, întocmite de pârâți. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși prin decizia contestată s-a hotărât suspendarea soluționării cauzei, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, totuși s-au emis titluri executorii împotriva sa și s-a trimis somație de plată.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1245 din 4 septembrie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamanta Administrația Națională A.R. București împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, ca neîntemeiată. În motivarea soluției s-a reținut că emiterea titlurilor executorii și somației de plată nu constituie motive de nelegalitate ale deciziei contestate, acestea putând fi contestate pe calea contestației la executare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Administrația Națională A.R.

București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere prin care a arătat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a emis decizia nr. 52/2003, fără a ține seama de modul de stabilire a sumelor prin actul de control; că aspectele de evaziune fiscală nu au legătură cu debitele contestate, acestea vizând modul de calcul și cuantumul majorărilor de întârziere, motiv pentru care instanța trebuia să analizeze pricina, în fond. Verificând cauza în funcție de recursul formulat, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin actul de control s-au stabilit în sarcina reclamantei, obligații de plată către bugetul de stat a unor sume reprezentând T.V.A.

și majorări de întârziere aferente, impozit pe profit și majorări de întârziere aferente, iar prin decizia contestată s-a apreciat că în cauză se impune suspendarea procedurii administrative, până la rezolvarea laturii penale a cauzei privind săvârșirea de către societatea reclamantă, a unei evaziuni fiscale. Se reține că în raport cu probele administrate în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10 din O.U.G. nr. 13/2001. În raport cu suspendarea de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a soluționării contestației, în temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 13/2001, instanța nu putea să anuleze actul de control, așa cum a solicitat reclamanta, prin acțiune. Motivele de recurs vizează, de asemenea, conținutul pe fond al actului de control, față de care se va relua procedura administrativă, la încetarea cauzei care a determinat suspendarea, în condițiile legii.

Astfel, corect a reținut instanța de fond că titlurile executorii emise și somația de plată pot fi atacate de reclamantă pe calea contestației la executare, emiterea acestora neconstituind motiv de nelegalitate a deciziei emisă de pârât. Așa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Națională A.R. București împotriva sentinței civile nr. 1245 din 4 septembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2004.