KARSAI v. HUNGARY

Publicat la 26 septembrie 2023 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 32312/23 Dániel András KARSAI împotriva Ungariei depusă la 10 august 2023 a comunicat la 26 septembrie 2023 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Dániel András Karsai, este un național maghiar, născut în 1977 și locuiește în Budapesta. El este reprezentat în fața Curții de către dna E. Frank și dl P. Stánicz, avocați care practică în Budapesta. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un om de 46 de ani, un avocat de profesie, care se află într-o etapă avansată a sclerozei laterale amiotrofice (ALS), care este o boală neurodegenerativă progresivă necurabilă (un tip de boală a neuronului motor), cu rezultate invariabil fatale, constând în pierderea treptată a funcției neuronului motor, și prin urmare a controlului voluntar al mușchilor. La stadiul final al SAL, majoritatea mușchilor responsabili de mișcare voluntară sunt paralizate; în plus, vorbirea, respirația neajutată și înghițirea devine foarte dificilă și în cele din urmă imposibil. Abilitățile senzoriale și cognitive pot rămâne în mare parte intact, iar pacienții pot menține funcțiile intelectuale și conștiința lor pe parcursul progresiei bolii. Reclamantul a experimentat în primul rând simptomele ALS în iulie 2021 și în prezent nu poate merge și să aibă grijă de sine fără asistență. El susține că în termen de un an va fi complet paralizat și nu va fi capabil să comunice; el va fi „încarcerat în propriul său corp fără nici o perspectiva de eliberare în afară de moarte” și existența lui va consta aproape exclusiv de durere și suferință. El ar dori să încheie sau să reducă minim această fază a bolii sale prin utilizarea unei forme de moarte asistată; totuși, nici eutanasia, nici sinuciderea asistată nu sunt legale în Ungaria. În această privință, reclamantul susține următoarele: „Așadar, pentru a menține integritatea fizică și mentală, reclamantul trebuie să se sinucidă în timp ce poate dacă dorește să-și pună capăt vieții înainte ca boala să devină un stat insuportabil. Odată ce boala lui ajunge la etapa în care mobilitatea sa este atât de sever redusă încât nu poate să-și pună capăt vieții, trebuie să aștepte până când va necesita în cele din urmă un tratament durabil care, în cazul său, vine doar – dacă vreodată – direct înainte de moartea sa.” În plus, susține că lipsa oricărei perspective de a-și pune capăt vieții în termeni proprii are un efect periculos asupra stării sale mentale și a capacității sale de a face față provocărilor bolii. În cele din urmă, reclamantul susține că moartea cu demnitate este o manifestare a convingerilor sale religioase și seculare. În opinia sa, deciziile de sfârșit de viață sunt printre cele mai simbolice expresii ale credințelor și ar trebui respectate în societatea pluralistă. Legea internă relevantă secțiunea 3 din Legea C din 2012 privind Codul Penal prevede: „(1) Legea penală maghiară se aplică a) infracțiunilor comise în Ungaria, ... c) acte comise de resortisanții maghiari în străinătate în cazul în care actul constituie o infracțiune penală în temeiul legislației maghiare. (2) Legea penală maghiară se aplică a) acte comise de persoane altele decât cetățenii maghiari în străinătate în cazul în care actul constituie o infracțiune penală în temeiul legislației maghiare. aa) constituie o infracțiune în temeiul legii maghiare și este, de asemenea, pedepsită în temeiul legii locului în care a fost comisă, ... b) acte comise de persoane altele decât resortisanții maghiari în străinătate împotriva unui cetățen maghiar sau a unei persoane juridice ..., care sunt pedepsite în temeiul legii maghiare. (3) În cazurile menționate la alineatul (2), procedura penală este lansată de Procurorul General.” Secțiunea 162 din Legea C din 2012 privind Codul Penal se citește după cum urmează: „(1) O persoană care induce sau acordă asistență unei alte persoane care să se sinucidă este vinovat de o infracțiune și este pedepsită de închisoare pentru un an până la cinci în cazul în care sinuciderea este tentată sau comisă. ...” COMPLAINTE Reclamantul invocă numai articolele 3, 8 și 9 și coroborat cu art. 14 din Convenție. El se plânge, în baza articolelor 3, 8 și 9 din Convenție, despre o „interdicție completă și extraterritorială” privind luarea unei decizii de a pune capăt vieții cu asistență și atrage atenția asupra faptului că, în temeiul legii maghiare, acesta rămâne o infracțiune penală pentru o terță parte care să asiste altă parte pentru a comite sinucidere. El susține că dispoziția relevantă a Codului Penal ar fi aplicată chiar dacă a murit din cauza sinuciderii asistate sau a eutanasia în afara Ungariei. Astfel, oricine l-ar ajuta să-și pună capăt vieții în afara Ungariei ar putea face obiectul unor acuzații penale în Ungaria. Acesta susține, de asemenea, că Statul pârât este sub obligația, care rezultă din articolele 3, 8 și/sau 9 din Convenție, de a oferi posibilitatea ca acesta să își pună capăt vieții în condițiile proprii cu demnitate. Având în vedere dispozițiile menționate în legătură cu art. 14 din Convenție, reclamantul susține că alegerea de a muri autodeterminată este deschisă celor care, prin natura bolii lor, își pot pune capăt sau scurta viața prin reducerea tratamentului de lungă durată de viață, dar nu celor care, la fel ca reclamantul, nu au nevoie de acest tratament. Cele două categorii de pacienți bolnavi terminali sunt, în opinia reclamantului, în situație suficient de analogă. În opinia sa, el este o victimă a discriminării pe motiv de „alt statut” deoarece diferența de tratament menționată nu are justificare obiectivă și rezonabilă. 10. Reclamantul recunoaște că garanțiile puternice ar trebui să însoțească deciziile de sfârșit a vieții și că ar putea fi lăsată statului membru o marjă considerabilă de apreciere în acest sens. Cu toate acestea, el consideră că lipsa eventuală posibilității de a decide să își pună capăt vieții în condițiile sale este – în lumina considerațiilor de mai sus și având în vedere avansurile medicale – disproporționate. Întrebări către părțile interesate Având în vedere că dreptul penal maghiar prevede o infracțiune penală de asistență sau participare la sinucidere în toate cazurile – inclusiv, ca în acest caz, asistența acordată persoanelor cu capacitate mentală totală, dar afectate cu o condiție degenerativă incurabilă și doresc să-și pună capăt vieții – este în practică compatibili cu art. 3, 8 și/sau 9 din Convenție, având în vedere și evoluția medicală? Statul pârât, prin nu adoptarea unor măsuri care să faciliteze reclamantul să își pună capăt viața într-un mod demn dacă sau atunci când dorește, având în vedere starea medicală particulară, să respecte articolele 3, 8 și/sau 9 din Convenție? Având în vedere diferența dintre opțiunile de sfârșit de viață disponibile în temeiul legii maghiare la persoanele bolnave terminale, în funcție de faptul că supraviețuirea acestora necesită sau nu un tratament durabil de viață, a existat o încălcare a articolelor 3, 8 și/sau 9 coroborat cu art. 14 din convenție?

Published on 26 September 2023

FIRST SECTION

Application no. 32312/23

Dániel András KARSAI

against Hungary

lodged on 10 August 2023

communicated on 26 September 2023

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant, Mr Dániel András Karsai, is a Hungarian national, who was born in 1977 and lives in Budapest. He is represented before the Court by Ms E. Frank and Mr P. Stánicz, lawyers practising in Budapest.

The circumstances of the case

2.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

3.

The applicant is a 46-year-old man, a lawyer by profession, who is in an advanced stage of amyotrophic lateral sclerosis (ALS), which is an uncurable progressive neurodegenerative disease (a type of motor neuron disease), with invariably fatal outcome, consisting in the gradual loss of motor neuron function, and hence of the voluntary control of muscles. At the end-stage of ALS, most muscles responsible for volitional motion are paralysed; moreover, speech, unaided breathing and swallowing becomes very difficult and ultimately impossible. Sensory and cognitive abilities may stay largely intact, and the patients may maintain their intellectual functions and consciousness throughout the progression of the disease.

4.

The applicant first experienced the symptoms of ALS in July 2021 and currently cannot walk and take care of himself without assistance. He maintains that within a year from now he will be completely paralysed and will not be able to communicate; he will be “imprisoned in his own body without any prospect of release apart from death” and his existence will consist almost exclusively of pain and suffering. He would want to end or minimally shortened this phase of his disease by availing himself of some form of assisted dying; however, neither euthanasia nor assisted suicide are legal in Hungary. The applicant submits in this connection as follows: “Thus, in order to keep his physical and mental integrity, the applicant has to commit suicide while he can if he wishes to end his life before his illness results in a state, he considers unbearable. Once his illness reaches the stage where his mobility is so severely reduced that he cannot end his own life, he has to wait until he will eventually require life-sustaining treatment which, in his case comes only – if ever – directly before his death.” Moreover, he argues that the lack of any prospect of ending his life on his own terms has a detrimental effect on his mental state and his ability to cope with the challenges of the disease. The case, in his words, is about dignity.

5.

Lastly, the applicant submits that dying with dignity is a manifestation of his religious and secular beliefs. In his view, the end-of-life decisions are among the most symbolical expressions of one’s beliefs and should be respected in pluralistic society.

Relevant domestic law

6.

Section 3 of the Act C of 2012 on the Criminal Code provides:

“(1) Hungarian criminal law shall apply to

a) criminal offences committed in Hungary,

...

c) acts committed by Hungarian nationals abroad if the act constitutes a criminal offence under Hungarian law.

(2) Hungarian criminal law shall apply to

a) acts committed by persons other than Hungarian nationals abroad if the act

aa) constitutes a criminal offence under Hungarian law and is also punishable under the law of the place where it was committed,

...

b) acts committed by persons other than Hungarian nationals abroad against a Hungarian national, or a legal person ..., which are punishable under the Hungarian law.

(3) In the cases specified in paragraph (2), the criminal proceedings shall be launched by the Attorney General.”

7.

Section 162 of Act C of 2012 on the Criminal Code reads as follows:

“(1) A person who induces or provides assistance for another person to commit suicide is guilty of a felony and shall be punished by imprisonment for one to five years if the suicide is attempted or committed.

...”

COMPLAINTS

8.

The applicant invokes Articles 3, 8 and 9 alone and in conjunction with Article 14 of the Convention. He complains, relying on Articles 3, 8 and 9 of the Convention, about a “complete and extraterritorial ban” on making a decision to end life with assistance and draws attention to the fact that under Hungarian law it remains a criminal offence for a third party to assist another to commit suicide. He submits that the relevant provision of the Criminal Code would apply even if he died of assisted suicide or euthanasia outside Hungary. Thus, anyone assisting him in ending his life outside Hungary could face criminal charges in Hungary.

9.

He further alleges that the respondent State is under an obligation, deriving from Articles 3, 8 and/or 9 of the Convention, to provide a possibility for him to end his life on his own terms with dignity. Relying on the said provisions in conjunction with Article 14 of the Convention, the applicant argues that the choice to self-determinedly die is open to those who by nature of their disease can terminate or shorten their life by declining life-prolonging treatment, but not to those who – like the applicant – do not require such treatment. The two categories of terminally ill patients are, in the applicant’s view, in sufficiently analogous situation. In his opinion, he is a victim of discrimination on the ground of “other status” because the aforementioned difference in treatment has no objective and reasonable justification.

10.

The applicant acknowledges that strong safeguards should accompany end-of-life decisions and that there might be a considerable margin of appreciation left to the Member State in this respect. However, he believes that the lack of any possibility for him to decide to end his life on his terms is – in the light of the above considerations and considering the medical advances – disproportionate.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Given that the Hungarian criminal law provides for a criminal offence of assisting or participating in suicide in all cases – including, as in the present case, assistance to persons who are fully mentally capable but affected with an incurable degenerative condition and wish to end their life – is the domestic legal framework and its operation in practice compatible with Articles 3, 8 and/or 9 of the Convention, regard also being had to developments in medicine?

2.

Has the respondent State, by not adopting measures which could facilitate the applicant to end his life in a dignified manner if or when he wishes, in view of his particular medical condition, complied with Articles 3, 8 and/or 9 of the Convention?

3.

Considering the difference in end-of-life options available under Hungarian law to terminally ill people depending on whether or not their survival requires a life-sustaining treatment, has there been a violation of Articles 3, 8 and/or 9 in conjunction with Article 14 of the Convention?