ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4054/2003

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 317 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnat inculpatul R.D. la pedeapsa de 17 ani închisoare și 7 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive de la 21 august 2002 la zi. Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență pentru copii București, suma de 2.175.856 lei, cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul s-a aflat în relații de concubinaj cu M.I., fiecare având câte un copil din alte legături, și anume R.L.A.

în vârstă de 9 ani și M.D., în vârstă de un an și 8 luni. La data de 16 august 2002, M.I. a plecat la servici, inculpatul rămânând acasă pentru a aduce lemne din pădure. În cursul zilei, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 19,30, l-a trimis pe fiul său R.L.A. să mai cumpere țuică, context în care a rămas singur cu minora M.D. Fiind în stare de ebrietate, inculpatul s-a îndreptat spre patul în care se afla copilul, i-a dat jos chiloțeii și a întreținut cu ea un raport sexual, după care a șters-o de sânge și a aruncat chiloții în WC. În urma violului fetița a suferit o plagă vulvo vaginală cu ruptură de vagin posterior, fiind internată la Spitalul de Urgență Grigore Alexandrescu București, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

Din raportul medico-legal întocmit în cauză, s-a reținut că minora M.D. a prezentat leziuni traumatice genitale care s-au putut produce prin penetrare vaginală cu corp dur. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale întocmite de organele de cercetare, raportului medico-legal încheiat de Serviciul județean de medicină legală Giurgiu, depozițiilor martorilor V.M., V.D., B.G., V.G., declarațiilor părții vătămate M.I., probe coroborate în declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată (inculpatul precizând în declarațiile date că în mod intenționat a penetrat vaginul minorei cu două degete, expertiza medico-legală concluzionând că „cel mai posibil leziunile constatate au fost produse prin penetrare cu penis, posibil și degete”).

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 244 din 8 mai 2003, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinței apelate. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs reiterând motivul de apel, și anume reindividualizarea pedepsei aplicate care este prea aspră. Recursul nu este fondat. Instanța de fond și de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen., în speță ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de persoana făptuitorului.

Pericolul social al faptei săvârșită constă în aceea că au fost lezate integritatea și sănătatea fizică a unui copil în vârstă de numai un an și 8 luni, în consecințele ireparabile ale faptei comise, acestea marcând-o în viitor pe minoră (chiar dacă vârsta acesteia nu-i permite conștientizarea celor întâmplate) în ecoul faptei în rândul unei comunități sătești în care locuiesc minora și mama acesteia. Periculozitatea inculpatului este reliefată de faptul că inculpatul intenționat a comis infracțiunea deranjat de faptul că minora plângea, precum și de conduita inculpatului după comiterea infracțiunii care a încercat să ascundă urmele faptei, adaptând inițial o atitudine nesinceră și numai după prezentarea probelor, iar ulterior după supunerea sa la biodetectorul stresului emoțional, a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Fapta comisă de inculpat fiind foarte gravă în raport cu împrejurările concrete în care a fost săvârșită impunea aplicarea unei sancțiuni severe, de natură a se asigura rolul coercitiv și preventiv educativ al sancțiunii penale, motiv pentru care recurentul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 244 din 8 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 august 2002 la 26 septembrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.