ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3914/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124 din 23

ianuarie 2004, Judecătoria sectorului 1 București și-a declinat competența

pentru soluționarea plângerii penale formulate de părțile vătămate N.G. și

T.S., pentru comiterea infracțiunilor de lovire, prevăzute și pedepsite de art.

180 alin. (1) C. pen.; insultă prevăzută de art. 205 C. pen. și amenințare,

prevăzută de art. 193 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Judecătoria sectorului 1 a reținut că partea vătămată, inculpat N.G. avea la

data faptelor deduse judecății calitatea de ofițer în cadrul Ministerului

Administrației și Internelor (gradul

de colonel), calitate ce o deține și în prezent.

În temeiul disp. art. 64 din Legea

nr. 360/2002, privind statutul polițistului, competența de a judeca în fond

infracțiunile săvârșite de ofițeri (până la gradul de comisar șef inclusiv)

aparține Curții de Apel, astfel încât, competența pentru soluționarea

plângerilor penale revine Curții de Apel București.

Curtea de Apel București analizând

și verificând plângerile penale formulate de partea vătămată N.G. și partea

vătămată T.S., precum și probele existente la dosarul cauzei, a constatat și

reținut următoarele:

Partea vătămată N.G. a formulat

plângere împotriva inculpatului T.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de

lovire sau alte violențe, insultă și amenințare, prevăzute și pedepsite de art.

180 alin. (1), art. 205 și art. 193 C. pen., motivându-și plângerea, prin

faptul că în ziua de 29 septembrie 2003, în momentul în care a dorit să intre

în scara blocului unde locuiește, a fost agresat fizic și verbal (lovit și

înjurat) de inculpatul T.S., care locuiește la scara alăturată a aceluiași

bloc, situat în București, str. Borșa, sector 1. A mai arătat partea vătămată

că a doua zi, același inculpat i-a adresat mai multe amenințări.

Partea vătămată-inculpat T.S. a

depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, la

data de 23 septembrie 2003, arătând că inculpatul, parte vătămată N.G. l-a

lovit și l-a îmbrâncit și se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută

de art. 180 alin. (1) C. pen.

Plângerea penală a fost înaintată

Judecătoriei sectorului 1, formându-se astfel dosarul nr. 14935/2003, care a

fost conexat la dosarul nr. 14934/2003, având în vedere dispozițiile art. 34

lit. d) și art. 36 C. proc. pen.

Inculpatul N.G. a solicitat declinarea

soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, arătând că are

calitatea de ofițer, în cadrul Ministerului Administrației și Internelor,

prezentând legitimația de serviciu.

Curtea de Apel București a reținut

că infracțiunile pentru care s-au plâns cele două părți vătămate nu au nici un

fel de legătură cu calitatea de ofițer a părții vătămate-inculpat N.G.

Faptele pentru care instanța de

judecată a fost investită, respectiv lovire, insultă și amenințare, sunt de

competența judecătoriei, conform dispozițiilor art. 25, raportat la art. 279 C.

proc. pen.

Dispozițiile art. 64 din Legea nr.

360/2002, coroborate cu dispozițiile art. 28

1

alin. (1), lit. d) C.

proc. pen., nu sunt aplicabile în cauză.

Prin încheierea din 19 martie 2004,

Curtea de Apel București, secția I penală, a admis excepția de necompetență

materială, invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pentru

soluționarea plângerilor penale formulate de părțile vătămate, inculpați N.G.

și T.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 180, art. 205

și art. 193 C. pen.

A dispus scoaterea de pe rolul

Curții de Apel București a dosarului penal și trimiterea cauzei pentru

soluționarea conflictului negativ de competență Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, s-a format dosarul nr. 3098/2004, având ca obiect

soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria

sectorului 1 București și Curtea de Apel București, secția I penală, în cauză

privind pe petiționarii N.G. și T.S.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată următoarele:

Partea vătămată inculpat N.G. avea,

la data săvârșirii faptelor deduse judecății, calitatea de ofițer în cadrul

Ministerului Administrației și Internelor (grad de colonel).

Potrivit dispozițiilor art. 64 din Legea nr.

360/2002 privind statutul polițistului, competența de a judeca în fond

infracțiunile săvârșite de ofițeri, până la gradul de comisar șef inclusiv,

aparține Curții de Apel.

Pe de altă parte, potrivit

dispozițiilor art. 28

1

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea de

Apel judecă în primă instanță infracțiunile date prin lege specială în

competența sa.

În consecință, raportând actele

dosarului cauzei la textele de lege menționate, urmează ca, în cauză,

competența de soluționare să fie stabilită în favoarea Curții de Apel

București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe petiționarii N.G. și T.S. în favoarea Curții de Apel

București, secția I penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2004.