ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1118/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1301/1999 la Tribunalul Cluj, reclamanta B.C.C.B. S.A., filiala Cluj a

solicitat în contradictoriu cu pârâții L.N., L.E. și S.C. S.C. SRL Cluj Napoca

să se constate dreptul de proprietate al pârâților L.N. și E. asupra

construcției situate în Gilău – Someșul Cald – Tarnița – Plaja II, edificată pe

o parcelă din CF 800 Someșul Clad; să se dispună intabularea construcției casă

de vacanță pe numele pârâților L.; să se dispună intabularea dreptului de

ipotecă al reclamantei asupra imobilului casă și teren, până la concurența

sumei de 1.877.444.201 lei reprezentând credit și dobânzi restante, calculate

până la data de 7 februarie 2000 și să se dispună vânzarea la licitație publică

a imobilului pentru recuperarea debitului, precum și obligarea pârâților la cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că în baza contractului de credit nr. 345 din 31 octombrie 1994, a

actului adițional nr. 531/1996 și a contractului de garanție nr. 2722/1996

pârâții L.N. și L.E., au garantat creditul acordat pârâtei S.C. S.C.I. SRL prin

contractul de credit și s-au obligat ca în termen de 60 zile de la semnarea

contractului să intabuleze bunul gajat, adică casa de vacanță și să constituie

ipotecă în favoarea reclamantei.

Se mai arată de reclamantă că bunul

gajat este construit de pârâți pe terenul ce inițial a fost înscris în CF 800

Someșul Clad nr. top 361, aceștia fiind înscriși și în registrul agricol cu

construcția arătată și că în baza sentinței civile nr. 1248/1996, rămasă

definitivă prin decizia Tribunalului Cluj nr. 1398/1998 s-a dispus sistarea

indiviziunii asupra terenului înscris în CF 800 Someșul Clad și s-a recunoscut

dreptul de proprietate al pârâților Lazăr asupra parcelei pe care este

construită casa de vacanță.

Că debitoarea S.C. S.C.I. SRL nu și-a

respectat obligația asumată prin contractul de credit, neachitând ratele

scadente și dobânzile aferente, deși prin sentința civilă nr. 1248/1996

pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă și de contencios administrativ,

definitivă și executorie, a fost obligată la plata acestor sume, reclamanta

înțelegând să formuleze acțiunea de față și împotriva pârâtelor care au

garantat creditul.

Pârâții, deși legali citați nu s-au

prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare, nesolicitând nici probe în

apărare.

În urma probelor administrate la

cererea reclamantei, Tribunalul Cluj, secția civilă, a pronunțat sentința

civilă nr. 117 din 21 februarie 2000 prin care admite în parte acțiunea

formulată de B.C.B. S.A. și în consecință:

- constată dreptul de proprietate al

pârâților L.N. și L.E. asupra construcției, casă de vacanță, situată în Tarnița

– Someșul Clad, edificată pe terenul înscris în CF 1028 și dispune intabularea

construcției în CF pe numele pârâților L. pe care îi obligă să încheie contract

autentic de ipotecă cu reclamanta privind imobilul înscris în CF 1028 teren și

construcție, pentru garantarea creanței de 500.000.000 lei, iar în caz de

refuz, sentința va ține loc de contract autentic notarial de ipotecă;

- dispune intabularea dreptului de

ipotecă al reclamantei asupra imobilului casă și teren, până la concurența

sumei de 500.000.000 lei, precum și vânzarea la licitație publică a imobilului

din CF 1028 nr. top. 361/34 teren și construcție;

- stabilește prețul de strigare la

suma de 3.647.000.000 lei conform suplimentului de expertiză efectuată de ing.

F.M.E.;

- obligă pe pârâții L.N. și L.E. la

plata sumei de 2.700.000 lei cheltuieli de judecată și respinge acțiunea față

de pârâta S.C. S.C.I. SRL Cluj-Napoca.

Împotriva sentinței civile nr. 117

din 21 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Cluj au declarat apel

reclamanta B.C.C.B. S.A., sucursala Cluj prin lichidatori S.C. R.V.A. S.A.

București și S.C. P.C.M.C. SRL București, precum și pârâții L.N. și L.E., ambii

domiciliați în str. Secerătorilor.

Prin decizia civilă nr. 279 din 6

decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, s-a admis

apelul declarat de apelantele reclamante B.C.C.B. S.A., sucursala Cluj prin

lichidatorii S.C. R.V.A. S.A. București și S.C. P.C.M.C. SRL București și în

consecință se schimbă în parte sentința civilă nr. 117 din 21 februarie 2000,

pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul că:

- obligă pe pârâții L.N. și L.E. să

încheie contractul autentic de ipotecă cu reclamanta privind imobilul înscris

în C.F. 1028 Someșul Cald, teren și construcție pentru garantarea creanței de

2.045.998.613 lei, iar în caz de refuz sentința va ține loc de contract

autentic de ipotecă;

- dispune intabularea dreptului de

ipotecă execuțională al reclamantei asupra imobilului casă și teren

susmenționat pentru valorificarea creanței de 2.045.998.613 lei, menținând

restul dispozițiunilor sentinței.

Prin aceeași decizie a fost anulat

ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâții L.N. și L.E.

Pentru a pronunța

anularea ca insuficient timbrat a apelului declarat de apelanții-pârâți L.N. și

L.E., instanța de apel arată în considerentele deciziei că a avut în vedere

faptul că pârâții deși au fost citați cu mențiunea timbrării apelului cu suma

de 10.122.500 lei taxă judiciară de timbru și 48.500 lei timbru judiciar la

două termene de judecată, nu au înțeles să se conformeze măsurii dispuse de

instanță impunându-se în această situație aplicarea prevederilor art. 20 din

Legea 146/1997.

Împotriva deciziei civile nr. 279

din 6 decembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs

pârâții L.N. și L.E. întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 304 pct.

5, 6, 9 și 11 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora arată în esență următoarele:

- procedura de citare cu pârâții la

instanța de fond a fost viciată, deoarece au fost citați în Cluj – str.

Secerătorilor nr. 4, unde numai locuiau din ianuarie 1999 situație cunoscută de

reclamanta creditoare, care a indicat cu rea credință această adresă;

- apelurile declarate în cauză nu au

fost semnate de recurenți, la acea dată neaflându-se în țară, avocatul C.G.

fiind angajat de către sora recurentului L.N.;

- s-a dispus intabularea ipotecii

execuționale de către Curtea de Apel Cluj în vederea valorificării integrale a

creanței de 2.045.998.613 lei, în baza art. 136 din Legea nr. LX/1881 care era

abrogată de la 1 iulie 1999 conform prevederilor Legii nr. 7/1996;

- deși reclamanta și-a precizat de

mai multe ori cererea introductivă aceste precizări nu au fost comunicate

pârâților, acțiunea fiind admisă în final în totalitate;

- că prin motivele de apel formulate

de lichidatorii reclamantei B. se modifică obiectul acțiunii în apel,

solicitându-se intabularea ipotecii execuționale;

- instanța a pronunțat o hotărâre

care se întemeiază pe o gravă eroare de fapt nedispunând administrarea probelor

necesare pentru a se stabili care este firma căreia îi aparține situația

soldurilor menționate în înscrisul depus dosar;

- nu există un contract de ipotecă

asupra imobilului și deci recurenții trebuie considerați fidejusori ai

creditorului principal, și se bucură de prevederile art. 1656 C. civ., care

stabilește întinderea fidejusiunii;

- instanța a reținut o situație de

fapt eronată, neobservând că în nici un contract din cele invocate de

reclamantă nu figurează ca garanție imobilul în litigiu.

Recursul este nefondat urmând a fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În dezvoltarea primului motiv de

recurs, recurenții L.N. și L.E. susțin că atât la instanța de fond, cât și în

apel judecata s-a desfășurat față de ei cu încălcarea prevederilor art. 85 C.

proc. civ., întrucât au fost citați la o adresă care numai reprezintă

domiciliul lor încă din anul 1999 și anume în Cluj-Napoca, str. Secerătorilor.

Că, avocatul care s-a prezentat în

numele lor, a fost angajat de o rudă a recurenților și că acesta a invederat

instanței la termenul din 29 noiembrie 2000 că apelanții nu înțeleg să timbreze

apelul, ceea ce a dus la anularea căii de atac ca netimbrată.

În sfârșit că abia în luna decembrie

2000 au luat legătura personal cu același avocat C.G., pe care l-au mandatat să

declare recurs în cauză precizându-i acestuia adresa la care locuiesc.

Din înscrisurile aflate la dosar

rezultă însă o altă situație de fapt, constatându-se că pârâții L.N. și L.E. au

fost citați în cauză la adresa pe care și-au indicat-o personal, în toate

fazele procesului, inclusiv în faza recursului.

Astfel, în contractul de credit depus de reclamanta

B.C.C.B. S.A., sucursala Cluj în dosarul nr. 17452/1997 la Judecătoria

Cluj-Napoca, unde a fost înregistrată inițial cauza, recurenții și-au declarat

domiciliul în Cluj-Napoca str. Secerătorilor, adresă la care au și fost citați.

Aceiași adresă este menționată și în

contractul de garanție imobiliară consimțită de L.N.

În cererea scrisă și semnată

personal de către L.N. și L.E. la 22 aprilie 1999 prin care solicitau amânarea

cauzei la instanțe de fond, Tribunalul Cluj, unde s-a declinat dosarul nr.

17452/1997 al Judecătoriei Cluj aceștia își indică adresa în Cluj-Napoca str.

Secerătorilor, unde de altfel fuseseră citați și la termenele anterioare și

deci au primit citațiile devreme ce cunoșteau termenul pentru care au formulat

cererea de amânare a judecării cauzei.

Că recurenții-pârâți L.N. și E. au

domiciliul pe care și l-au menționat în cererea aflată la dosar nr. 1301/1998

rezultă și din relațiile obținute de reclamantă de la Inspectoratul de Poliție

Cluj, Serviciul de Evidența Populației și consemnate în adresa din același

dosar.

În cererea prin care au declarat

apel împotriva sentinței civile nr. 117 din 21 februarie 2000, pronunțată de

Tribunalul Cluj, apelanții pârâți își indică adresa în Cluj Napoca, str.

Secerătorilor nr. 4.

La termenul de judecată din 30

august 2000, în fața Curții de Apel Cluj se depune la dosar o cerere de amânare

pentru apelantul L.N., de către avocatul C.G., care depune și împuternicirea

avocațială. Pentru termenul de judecată din 27 septembrie 2000 se depune de

către L.N. și E., motivarea apelului și o întâmpinare, înscrisuri în care

apelanții pârâți își indică adresa în str. Secerătorilor Cluj-Napoca.

La termenul de judecată din 27

septembrie 2000 în prezența reprezentanților părților, apelanții-pârâți fiind

reprezentați de avocatul C.G., instanța de judecată pune în discuție obligația

apelanților de a timbra apelurile declarate, arătând și suma cu care urmează să

fie timbrate apelurile.

Pentru termenele de judecată

următoare din 1 noiembrie 2000, respectiv 29 noiembrie 2000 L.N. și L.E. sunt

citați cu mențiunea de a timbra apelul cu 10.122.500 lei taxă judiciară de

timbru și 48.500 lei timbru judiciar, obligație pe care nu și-o îndeplinise și

în consecință prin decizia civilă nr. 279 din 6 decembrie 2000 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj se anulează ca netimbrat apelul conform prevederilor art.

20 din Legea nr. 146/1997.

De precizat că în cererea prin care

au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 279 din 6 decembrie 2000,

recurenții-pârâți L.N. și L.E. își indică adresa în Cluj, str. Secerătorilor,

iar comunicarea dispozitivului deciziei recurate s-a făcut la aceeași adresă,

pentru primirea actului de procedură semnând personal L.E.

Așa fiind, se constată că apelul

declarat de pârâții L.N. și L.E. împotriva sentinței civile nr. 117 din 21

februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost judecat cu

respectarea formelor de procedură prevăzute de art. 85 C. proc. civ. și în

consecință măsura anulării ca netimbrată a căii de atac a apelului este legală,

motivul de recurs invocat cu privire la acest aspect fiind nefondat și în

consecință se respinge.

Drept consecință a anulării ca

netimbrat a apelului declarat de pârâții L.N. și L.E. împotriva sentinței

civile nr. 117 din 21 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția

civilă, aceasta a devenit irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 2 C.

proc. civ. și împotriva ei numai pot fi invocate pe calea recursului motivele

de casare arătate de recurenți în motivarea recursului, urmând ca acesta să fie

respins în totalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții L.E. și L.N. împotriva deciziei civile nr. 279 din 6

decembrie 2000 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 martie 2003.