ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1118/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1301/1999 la Tribunalul Cluj, reclamanta B.C.C.B. S.A., filiala Cluj a solicitat în contradictoriu cu pârâții L.N., L.E. și S.C. S.C. SRL Cluj Napoca să se constate dreptul de proprietate al pârâților L.N. și E. asupra construcției situate în Gilău – Someșul Cald – Tarnița – Plaja II, edificată pe o parcelă din CF 800 Someșul Clad; să se dispună intabularea construcției casă de vacanță pe numele pârâților L.; să se dispună intabularea dreptului de ipotecă al reclamantei asupra imobilului casă și teren, până la concurența sumei de 1.877.444.201 lei reprezentând credit și dobânzi restante, calculate până la data de 7 februarie 2000 și să se dispună vânzarea la licitație publică a imobilului pentru recuperarea debitului, precum și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în baza contractului de credit nr. 345 din 31 octombrie 1994, a actului adițional nr. 531/1996 și a contractului de garanție nr. 2722/1996 pârâții L.N. și L.E., au garantat creditul acordat pârâtei S.C. S.C.I. SRL prin contractul de credit și s-au obligat ca în termen de 60 zile de la semnarea contractului să intabuleze bunul gajat, adică casa de vacanță și să constituie ipotecă în favoarea reclamantei. Se mai arată de reclamantă că bunul gajat este construit de pârâți pe terenul ce inițial a fost înscris în CF 800 Someșul Clad nr. top 361, aceștia fiind înscriși și în registrul agricol cu construcția arătată și că în baza sentinței civile nr. 1248/1996, rămasă definitivă prin decizia Tribunalului Cluj nr. 1398/1998 s-a dispus sistarea indiviziunii asupra terenului înscris în CF 800 Someșul Clad și s-a recunoscut dreptul de proprietate al pârâților Lazăr asupra parcelei pe care este construită casa de vacanță.

Că debitoarea S.C. S.C.I. SRL nu și-a respectat obligația asumată prin contractul de credit, neachitând ratele scadente și dobânzile aferente, deși prin sentința civilă nr. 1248/1996 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă și de contencios administrativ, definitivă și executorie, a fost obligată la plata acestor sume, reclamanta înțelegând să formuleze acțiunea de față și împotriva pârâtelor care au garantat creditul. Pârâții, deși legali citați nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare, nesolicitând nici probe în apărare. În urma probelor administrate la cererea reclamantei, Tribunalul Cluj, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 117 din 21 februarie 2000 prin care admite în parte acțiunea formulată de B.C.B.

S.A. și în consecință: - constată dreptul de proprietate al pârâților L.N. și L.E. asupra construcției, casă de vacanță, situată în Tarnița – Someșul Clad, edificată pe terenul înscris în CF 1028 și dispune intabularea construcției în CF pe numele pârâților L. pe care îi obligă să încheie contract autentic de ipotecă cu reclamanta privind imobilul înscris în CF 1028 teren și construcție, pentru garantarea creanței de 500.000.000 lei, iar în caz de refuz, sentința va ține loc de contract autentic notarial de ipotecă; - dispune intabularea dreptului de ipotecă al reclamantei asupra imobilului casă și teren, până la concurența sumei de 500.000.000 lei, precum și vânzarea la licitație publică a imobilului din CF 1028 nr. top.

361/34 teren și construcție; - stabilește prețul de strigare la suma de 3.647.000.000 lei conform suplimentului de expertiză efectuată de ing. F.M.E.; - obligă pe pârâții L.N. și L.E. la plata sumei de 2.700.000 lei cheltuieli de judecată și respinge acțiunea față de pârâta S.C. S.C.I. SRL Cluj-Napoca. Împotriva sentinței civile nr. 117 din 21 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Cluj au declarat apel reclamanta B.C.C.B. S.A., sucursala Cluj prin lichidatori S.C. R.V.A. S.A. București și S.C. P.C.M.C. SRL București, precum și pârâții L.N. și L.E., ambii domiciliați în str. Secerătorilor. Prin decizia civilă nr. 279 din 6 decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, s-a admis apelul declarat de apelantele reclamante B.C.C.B.

S.A., sucursala Cluj prin lichidatorii S.C. R.V.A. S.A. București și S.C. P.C.M.C. SRL București și în consecință se schimbă în parte sentința civilă nr. 117 din 21 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul că: - obligă pe pârâții L.N. și L.E. să încheie contractul autentic de ipotecă cu reclamanta privind imobilul înscris în C.F. 1028 Someșul Cald, teren și construcție pentru garantarea creanței de 2.045.998.613 lei, iar în caz de refuz sentința va ține loc de contract autentic de ipotecă; - dispune intabularea dreptului de ipotecă execuțională al reclamantei asupra imobilului casă și teren susmenționat pentru valorificarea creanței de 2.045.998.613 lei, menținând restul dispozițiunilor sentinței.

Prin aceeași decizie a fost anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâții L.N. și L.E. Pentru a pronunța anularea ca insuficient timbrat a apelului declarat de apelanții-pârâți L.N. și L.E., instanța de apel arată în considerentele deciziei că a avut în vedere faptul că pârâții deși au fost citați cu mențiunea timbrării apelului cu suma de 10.122.500 lei taxă judiciară de timbru și 48.500 lei timbru judiciar la două termene de judecată, nu au înțeles să se conformeze măsurii dispuse de instanță impunându-se în această situație aplicarea prevederilor art. 20 din Legea 146/1997. Împotriva deciziei civile nr. 279 din 6 decembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs pârâții L.N.

și L.E. întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 5, 6, 9 și 11 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora arată în esență următoarele: - procedura de citare cu pârâții la instanța de fond a fost viciată, deoarece au fost citați în Cluj – str. Secerătorilor nr. 4, unde numai locuiau din ianuarie 1999 situație cunoscută de reclamanta creditoare, care a indicat cu rea credință această adresă; - apelurile declarate în cauză nu au fost semnate de recurenți, la acea dată neaflându-se în țară, avocatul C.G.

fiind angajat de către sora recurentului L.N.; - s-a dispus intabularea ipotecii execuționale de către Curtea de Apel Cluj în vederea valorificării integrale a creanței de 2.045.998.613 lei, în baza art. 136 din Legea nr. LX/1881 care era abrogată de la 1 iulie 1999 conform prevederilor Legii nr. 7/1996; - deși reclamanta și-a precizat de mai multe ori cererea introductivă aceste precizări nu au fost comunicate pârâților, acțiunea fiind admisă în final în totalitate; - că prin motivele de apel formulate de lichidatorii reclamantei B. se modifică obiectul acțiunii în apel, solicitându-se intabularea ipotecii execuționale; - instanța a pronunțat o hotărâre care se întemeiază pe o gravă eroare de fapt nedispunând administrarea probelor necesare pentru a se stabili care este firma căreia îi aparține situația soldurilor menționate în înscrisul depus dosar; - nu există un contract de ipotecă asupra imobilului și deci recurenții trebuie considerați fidejusori ai creditorului principal, și se bucură de prevederile art. 1656 C. civ., care stabilește întinderea fidejusiunii; - instanța a reținut o situație de fapt eronată, neobservând că în nici un contract din cele invocate de reclamantă nu figurează ca garanție imobilul în litigiu.

Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurenții L.N. și L.E. susțin că atât la instanța de fond, cât și în apel judecata s-a desfășurat față de ei cu încălcarea prevederilor art. 85 C. proc. civ., întrucât au fost citați la o adresă care numai reprezintă domiciliul lor încă din anul 1999 și anume în Cluj-Napoca, str. Secerătorilor. Că, avocatul care s-a prezentat în numele lor, a fost angajat de o rudă a recurenților și că acesta a invederat instanței la termenul din 29 noiembrie 2000 că apelanții nu înțeleg să timbreze apelul, ceea ce a dus la anularea căii de atac ca netimbrată. În sfârșit că abia în luna decembrie 2000 au luat legătura personal cu același avocat C.G., pe care l-au mandatat să declare recurs în cauză precizându-i acestuia adresa la care locuiesc.

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă însă o altă situație de fapt, constatându-se că pârâții L.N. și L.E. au fost citați în cauză la adresa pe care și-au indicat-o personal, în toate fazele procesului, inclusiv în faza recursului. Astfel, în contractul de credit depus de reclamanta B.C.C.B. S.A., sucursala Cluj în dosarul nr. 17452/1997 la Judecătoria Cluj-Napoca, unde a fost înregistrată inițial cauza, recurenții și-au declarat domiciliul în Cluj-Napoca str. Secerătorilor, adresă la care au și fost citați. Aceiași adresă este menționată și în contractul de garanție imobiliară consimțită de L.N. În cererea scrisă și semnată personal de către L.N. și L.E.

la 22 aprilie 1999 prin care solicitau amânarea cauzei la instanțe de fond, Tribunalul Cluj, unde s-a declinat dosarul nr. 17452/1997 al Judecătoriei Cluj aceștia își indică adresa în Cluj-Napoca str. Secerătorilor, unde de altfel fuseseră citați și la termenele anterioare și deci au primit citațiile devreme ce cunoșteau termenul pentru care au formulat cererea de amânare a judecării cauzei. Că recurenții-pârâți L.N. și E. au domiciliul pe care și l-au menționat în cererea aflată la dosar nr. 1301/1998 rezultă și din relațiile obținute de reclamantă de la Inspectoratul de Poliție Cluj, Serviciul de Evidența Populației și consemnate în adresa din același dosar.

În cererea prin care au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 117 din 21 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Cluj, apelanții pârâți își indică adresa în Cluj Napoca, str. Secerătorilor nr. 4. La termenul de judecată din 30 august 2000, în fața Curții de Apel Cluj se depune la dosar o cerere de amânare pentru apelantul L.N., de către avocatul C.G., care depune și împuternicirea avocațială. Pentru termenul de judecată din 27 septembrie 2000 se depune de către L.N. și E., motivarea apelului și o întâmpinare, înscrisuri în care apelanții pârâți își indică adresa în str. Secerătorilor Cluj-Napoca. La termenul de judecată din 27 septembrie 2000 în prezența reprezentanților părților, apelanții-pârâți fiind reprezentați de avocatul C.G., instanța de judecată pune în discuție obligația apelanților de a timbra apelurile declarate, arătând și suma cu care urmează să fie timbrate apelurile.

Pentru termenele de judecată următoare din 1 noiembrie 2000, respectiv 29 noiembrie 2000 L.N. și L.E. sunt citați cu mențiunea de a timbra apelul cu 10.122.500 lei taxă judiciară de timbru și 48.500 lei timbru judiciar, obligație pe care nu și-o îndeplinise și în consecință prin decizia civilă nr. 279 din 6 decembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Cluj se anulează ca netimbrat apelul conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997. De precizat că în cererea prin care au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 279 din 6 decembrie 2000, recurenții-pârâți L.N. și L.E. își indică adresa în Cluj, str. Secerătorilor, iar comunicarea dispozitivului deciziei recurate s-a făcut la aceeași adresă, pentru primirea actului de procedură semnând personal L.E.

Așa fiind, se constată că apelul declarat de pârâții L.N. și L.E. împotriva sentinței civile nr. 117 din 21 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost judecat cu respectarea formelor de procedură prevăzute de art. 85 C. proc. civ. și în consecință măsura anulării ca netimbrată a căii de atac a apelului este legală, motivul de recurs invocat cu privire la acest aspect fiind nefondat și în consecință se respinge. Drept consecință a anulării ca netimbrat a apelului declarat de pârâții L.N. și L.E. împotriva sentinței civile nr. 117 din 21 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, aceasta a devenit irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ. și împotriva ei numai pot fi invocate pe calea recursului motivele de casare arătate de recurenți în motivarea recursului, urmând ca acesta să fie respins în totalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții L.E. și L.N. împotriva deciziei civile nr. 279 din 6 decembrie 2000 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2003.