ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1637/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamanta SC

D.B.M.P. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.I.M.M.C.T.P.L. - D.G.F.C.I.M.M.

anularea scrisorii de respingere a proiectului nr. R 125 din 20 noiembrie 2008

și a deciziei nr. 68 din 17 decembrie 2008 a Comitetului de

soluționare a contestațiilor, obligarea pârâtei să procedeze la

verificarea îndeplinirii criteriilor administrative de către

reclamantă, suspendarea executării scrisorii de respingere a

proiectului și a deciziei. Totodată, reclamanta a invocat

excepția de nelegalitate a punctului 5 din capitolul III.2.1. completarea

cererii de finanțare din Ghidul solicitantului, aprobat prin ordinul nr.

893 din 09 iulie 2008.

Pârâta a prin întâmpinare a invocat excepția lipsei procedurii

prealabile.

Pe

această excepție, pârâta arată că actul administrativ este

decizia 68 din 17 decembrie 2008 a Comitetului de soluționare a

contestațiilor și nu scrisoarea de respingere administrativă.

Prin sentința civilă nr. 2712 din 23 iunie 2009 Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția lipsei procedurii prealabile, a respins cererea de

suspendare, a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată

și de asemenea a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D.B.M.P.

SRL.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond

a reținut că prin scrisoarea nr. R125 pârâta a comunicat

hotărârea de respingere a proiectului pentru neîndeplinirea unor criterii

administrative.

Actul produce efecte

juridice, fiind un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, iar acesta a

fost contestat pe cale administrativă de reclamantă solicitându-se

revocarea sa.

Critica reclamantei se referă la cerința certificatului sus

menționat pentru punctele de lucru.

Instanța

de fond a mai reținut că art. 32 alin. (7) invocat de reclamantă

se referă la înregistrarea fiscală a punctului de lucru la organul

fiscal din subordinea A.N.A.F.

Aceste

dispoziții legale sunt incluse în articolul privind cotele defalcate din

impozitul pe venit încasat la bugetul de stat.

Obligația

de înregistrare fiscală este reglementată la art. 72 C. proc. fisc. –

O.G. nr. 92/2003- „Orice persoană sau entitate care este subiect într-un

raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de

identificare fiscală".

Este

adevărat că înregistrarea fiscală nu este necesară decât in

cazul prevăzut de art. 32 alin. (7) privind impozitul pe venit (dacă

la punctul de lucru își desfășoară activitatea peste 5

salariați).

Însă art.

32 alin. (7) se referă la un impozit ce se încasează la bugetul de

stat.

Or

norma atacată de reclamantă cu excepția de nelegalitate se

referă la certificatele de atestare fiscală privind îndeplinirea

obligațiilor de plată a impozitelor, taxelor locale și altor

venituri la bugetele locale.

Având în vedere soluția ce se va pronunța pe excepția de

nelegalitate, instanța de fond a constatat că nu este fondată

nici critica de nelegalitate a scrisorii de respingere R125, cu privire la

primul dintre criteriile administrative care nu a fost îndeplinit de

reclamantă.

În ce privește cel de-al doilea criteriu – încadrarea societății

în categoria microîntreprinderilor, s-a reținut că art. 4 din legea

nr. 346/2004 clasifică în categoria microîntreprinderilor

societățile care au până la 9 salariați și realizează

o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de

până la 2 milioane euro, echivalent în lei.

Cele

două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, or reclamanta are peste

2 milioane euro cifra de afaceri netă.

Împotriva

acestei hotărâri, reclamanta SC D.B.M.P. SRL a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea cererii de recurs s-au arătat în esență

următoarele:

Excepția

de nelegalitate a pct. 5 din Cap. III.2.1. Completare cerere finanțare a

fost greșit soluționată.

Sentința

atacată este netemeinică deoarece în considerentele hotărârii

sunt motive contradictorii iar hotărârea este pronunțată cu

încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

- măsura

de respingere a proiectului nr. 125 din 20 noiembrie 2008, este nelegală

pentru punctul de lucru de la Mihăilești, județul Giurgiu deoarece conform certificatului de atestare pentru persoane fizice privind impozitele

și taxele locale, eliberat de către Primăria orașului

Mihăilești, la solicitarea proprietarilor terenului închiriat, pentru

acest teren nu există debite neachitate.

Instanța

de fond a constatat greșit obligația recurentei de a depune

declarații fiscale la autoritățile administrației locale în

raza căreia se afla punctul de lucru, ori recurenta încă nu are

angajați salariați pentru activitatea de la punctul de lucru din

orașul Mihăilești - nefiind incidente prevederile art. 32 alin. (7)

din Legea nr. 273/2006.

Cum

nu desfășoară activitate la punctul de lucru, consideră

recurenta că nu există bază legală pentru taxele

arătate ca fiind datorate bugetului de stat.

-

Și in ceea ce privește încadrarea societății recurente la

categoria întreprinderilor mici sau microintreprinderi instanța de fond în

mod greșit a apreciat că recurenta care are o cifră de afaceri

de aproximativ 3 milioane de Euro se încadrează la categoria

microintreprinderilor.

În

drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiilor art. 304 pct.

7 și pct. 9 C. proc. civ.

Înalta

Curte asupra cererii de recurs, constată că este nefondată având

în vedere următoarele considerente:

-

Cu privire la excepția de nelegalitate punct 5 din Capitolul III. 2.1. –

Completarea cererii de finanțare din Ghidul solicitantului, aceasta a fost

soluționată corect de instanța de fond.

Astfel,

această prevedere se referă la certificatul de atestare fiscală

privind îndeplinirea obligațiilor de plată a impozitelor și

taxelor locale și care sunt eliberate de Direcțiile de impozite în a

căror rază teritorială și găsește sediul solicitantul

pentru sediul social și pentru punctele de lucru menționate în

certificatul constatator.

Art.

32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale

prevede obligativitatea înregistrării fiscale ca plătitor de impozit

pe venituri din salarii și de venituri asimilate salariilor a punctelor de

lucru cu minim 5 salariați și nu declararea înființării

punctelor de lucru.

Înființarea

punctelor de lucru se declară în termenul prevăzut de art. 74 alin. (1)

din O.G. nr. 92/2003.

Punctul

de lucru reprezintă un centru de activitate al plătitorului de

impozite și taxe și este necesară depunerea declarației fiscale

la Direcțiile locale de taxe și impozite în a cărei rază

teritorială se află punctul de lucru, chiar dacă nu există

5 angajați. Cum instanța de fond a soluționat și

interpretat corect dispozițiile legale amintite mai sus, acest motiv de

recurs va fi respins.

-

Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs și calificarea

societății recurente drept microintreprindere se constată

că recurenta avea în anul 2007 un număr de 8 salariați și o

cifră netă de afaceri de 9.910,81 mii lei – adică peste 2

milioane Euro.

Cum

art. 4 din Legea nr. 346/2004 – clasifică drept microintreprindere societățile

care au până la 9 salariați și realizează o cifră de

afaceri anuală netă de până la 2 milioane Euro – rezultă

că recurenta având cifra de afaceri peste 2 milioane și nu până la

2 milioane Euro, se încadrează în această categorie. Aceasta nu poate

fi întreprindere mică pentru că nu realizează 10 milioane Euro

cifra de afaceri.

Față

de cele reținute mai sus, constatând că instanța de fond a

pronunțat o sentință temeinică și legală, în

conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC D.B.M.P.

SRL împotriva sentinței civile nr. 2712 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 martie 2010.