ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5258/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 12

noiembrie 2003 dată în dosarul nr. 836/2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a luat

în discuție verificarea privind arestarea preventivă a inculpaților apelanți

O.L. și A.I.

S-a apreciat, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

C. proc. pen., că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a inculpaților subzistă și în raport de faza procesuală în care se

află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a acestora.

Inculpații au declarat recurs

împotriva acestei dispoziții a instanței, din încheierea de ședință menționată.

La termenul stabilit pentru

judecarea recursurilor inculpații nu au fost prezenți, locul de deținere al

acestora, respectiv Penitenciarul Tg. Mureș comunicând instanței prin faxurile

depuse la dosar, că din motive obiective recurenții nu au putut fi transferați

pentru a fi prezenți în fața Curții.

Recurenții inculpați au fost

reprezentați de apărător desemnat din oficiu, avocat C.N. care în concluziile

sale a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei.

Curtea verificând actele și

lucrările de la dosar efectuate până în această fază a procesului penal

constată, că prin sentința penală nr. 310 din 14 octombrie 2003 Tribunalul

Mureș i-a condamnat pe inculpații O.L. și A.I. la pedepse de câte 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., dispunând achitarea

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută

de art. 192 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș

care, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților

și constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora

subzistă, a menținut starea de arest preventiv.

Potrivit art. 160

b

C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U. nr. 109/2003, în cursul

judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Potrivit alin. (3) al aceluiași text

de lege, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică această măsură dispune menținerea acesteia.

Cum în cauză temeiul arestării

preventive constituindu-l art. 148 lit. e), f) și h) C. proc. pen., nu a

dispărut, iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția acestora, pentru care

au fost condamnați la pedepse privative de libertate, urmează a se constata,

așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, că menținerea arestării

preventive se impune în continuare având în vedere și faptul că până în momentul

de față nu au apărut alte împrejurări care să justifice revocarea acestei

măsuri.

Prin urmare, recursurile declarate

de inculpați fiind nefondate, vor fi respinse ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și se va dispune potrivit dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații O.L. și A.I. împotriva

încheierii pronunțată în data de 12 noiembrie 2003 în dosarul nr. 836/2003 al

Curții de Apel Târgu Mureș.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 noiembrie 2003.