ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5258/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 12 noiembrie 2003 dată în dosarul nr. 836/2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a luat în discuție verificarea privind arestarea preventivă a inculpaților apelanți O.L. și A.I. S-a apreciat, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b C. proc. pen., că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în raport de faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a acestora. Inculpații au declarat recurs împotriva acestei dispoziții a instanței, din încheierea de ședință menționată.

La termenul stabilit pentru judecarea recursurilor inculpații nu au fost prezenți, locul de deținere al acestora, respectiv Penitenciarul Tg. Mureș comunicând instanței prin faxurile depuse la dosar, că din motive obiective recurenții nu au putut fi transferați pentru a fi prezenți în fața Curții. Recurenții inculpați au fost reprezentați de apărător desemnat din oficiu, avocat C.N. care în concluziile sale a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei. Curtea verificând actele și lucrările de la dosar efectuate până în această fază a procesului penal constată, că prin sentința penală nr. 310 din 14 octombrie 2003 Tribunalul Mureș i-a condamnat pe inculpații O.L. și A.I.

la pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., dispunând achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș care, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă, a menținut starea de arest preventiv. Potrivit art. 160 b C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin O.U. nr. 109/2003, în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică această măsură dispune menținerea acesteia. Cum în cauză temeiul arestării preventive constituindu-l art. 148 lit. e), f) și h) C. proc. pen., nu a dispărut, iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția acestora, pentru care au fost condamnați la pedepse privative de libertate, urmează a se constata, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, că menținerea arestării preventive se impune în continuare având în vedere și faptul că până în momentul de față nu au apărut alte împrejurări care să justifice revocarea acestei măsuri.

Prin urmare, recursurile declarate de inculpați fiind nefondate, vor fi respinse ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și se va dispune potrivit dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.L. și A.I. împotriva încheierii pronunțată în data de 12 noiembrie 2003 în dosarul nr. 836/2003 al Curții de Apel Târgu Mureș. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2003.