ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7397/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 decembrie 2003, reclamantul S.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 5084 din 28 noiembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în mod greșit a reținut pârâta, că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, din moment ce bunicul lui a fost luat în evidența refugiaților fiind capul familiei, astfel că tatăl și cei trei copii făceau parte din aceeași familie, tatăl neavând poziție și număr la casă separat. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 84/CA - PI din 2 februarie 2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5084 din 28 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și o obligă să-i recunoască, reclamantului calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada că familia lui a fost refugiată, datorită persecuțiilor etnice și au plecat din localitatea de domiciliu, Călațea, comuna Aștileu. S-a mai reținut că reclamantul, născut la data de 7 octombrie 1937, s-a refugiat împreună cu părinții și un bunic, ce a fost luat în evidența refugiaților. Împotriva acestei sentințe, și în termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o, ca netemeinică și nelegală. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că reclamantul nu face dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de refugiu în altă localitate, așa cum în mod expres prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Recurenta a susținut că există contradicție în declarațiile martorilor, atât asupra localității de unde s-a refugiat reclamantul și anume, Astileu sau Călațea și asupra datei când a plecat în refugiu familia reclamantului, la data de 15 iulie 1942 sau octombrie 1940. Recursul este nefondat și urmează să fie respins. Este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut la 7 octombrie 1937, în localitatea Călațea, comuna Aștileu, conform certificatului de naștere. În această situație nu există contradicție în declarațiile martorilor, în care unii au arătat că localitatea de unde s-a refugiat este Călațea, iar alții au indicat comuna Aștileu. Din declarațiile martorilor T.D., M.F. și L.G. rezultă că reclamantul ce locuia împreună cu părinții și bunicul, în sat Călațea, comuna Aștileu, s-a refugiat în perioada 15 iulie 1942 - aprilie 1945, în localitatea Ceica.

De altfel, și recurentul recunoaște că Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, prin extrasul nr. 3711 din 15 iulie 2003, atestă că S.P. figurează în indexul refugiaților români din Ungaria, cu număr fișă 8431. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etice, aflându-se în cele 6 situații enumerate. Rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca din aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățenii români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit aceste persecuții, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. În consecință, motivele de casare fiind nefondate, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 84/CA - PI din 1 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2004.