ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 894/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 februarie 2002, reclamanta SC S.D. SRL București a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Centrală, solicitând anularea deciziei nr. 77 din 28 ianuarie 2002, emisă de primul pârât și a procesului-verbal nr. 188125 din 8 august 1997, încheiat de al doilea pârât. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că măsurile stabilite prin procesul-verbal de control nu au temei legal, obligațiile sale față de bugetul de stat fiind stabilite prin estimare, iar nu pe baza evidențelor contabile ale societății. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1109 din 18 noiembrie 2002, a respins ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în perioada 1 iunie 1996 - 16 mai 1997, reclamanta a achiziționat o cantitate de 117.172 sticle goale de la SC P. SRL, în baza unor facturi neînregistrate în contabilitate, precum și faptul că facturile aferente livrării sticlelor cu băuturi alcoolice efectuate de societatea reclamantă, în perioada 31 mai 1995 – 16 mai 1997, nu au fost, de asemenea, înregistrate în contabilitate, astfel că în mod legal organele de control, în temeiul Legii nr. 87/1994, pentru combaterea evaziunii fiscale, a procedat la calculul prin estimare, a cuantumului obligațiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC S.D.

SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs se critică soluția instanței de fond, în sensul că aceasta și-a însușit argumentele Gărzii Financiare, cu privire la estimarea datoriilor bugetare, ca fiind reală, față de concluziile raportului de expertiză contabilă, din care rezultă că din totalul facturilor privind achiziționarea de sticle goale și pretinse a fi fost livrate cu cele 53 facturi prezentate de organele de control, numai 3 facturi aparțin societății reclamante și în raport cu acestea, au fost plătite obligațiile fiscale. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta SC S.D.

SRL București a achiziționat cantitatea de 117.172 sticle goale de la SC P. SRL, în baza unor facturi neînregistrate în contabilitate. Reclamanta a recunoscut în obiecțiunile la procesul-verbal de control încheiat de organele Gărzii Financiare, că din cantitatea de 117.172 sticle goale, numai 63.619 sticle au fost îmbuteliate și livrate, iar cele 53 de facturi de livrare a unor băuturi alcoolice se referă tocmai la această cantitate de sticle, fără a face însă dovada că deține în stoc sau că a livrat restul de ambalaje goale. În această situație în mod întemeiat organele de control au procedat la estimarea impozitelor datorate pentru întreaga cantitate de 117.172 sticle, considerate a fi fost îmbuteliate și apoi livrate.

Neînregistrarea de către societatea reclamantă, a documentelor referitoare la cumpărări și livrări de mărfuri, a avut drept urmare diminuarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, reprezentând accize și T.V.A. Prin art. 19 din Legea nr. 87/1994, privind combaterea evaziunii fiscale, se prevede că: „în cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiunii sau contravenții, nu se poate stabili, pe baza evidențelor contribuabilului, impozitele, taxele și contribuțiilor datorate, acestea vor fi determinate de organul de control, prin estimare, utilizând în acest scop orice document și informații referitoare la activitatea și perioada desfășurată, inclusiv compararea cu activități și cazuri similare”.

Având în vedere că reclamanta în timpul controlului, nu a prezentat documente din care să rezulte situația intrărilor și ieșirilor, precum și existența în stoc la data controlului, a cantității de sticle achiziționate, rezultă că măsurile dispuse de organele de control au fost legale. În raport cu cele ce preced, recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins, sentința atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.D. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1109 din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.