ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 894/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25

februarie 2002, reclamanta SC S.D. SRL București a chemat în judecată pârâții

Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Centrală, solicitând anularea

deciziei nr. 77 din 28 ianuarie 2002, emisă de primul pârât și a procesului-verbal

nr. 188125 din 8 august 1997, încheiat de al doilea pârât.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că măsurile stabilite prin procesul-verbal de control nu au temei legal,

obligațiile sale față de bugetul de stat fiind stabilite prin estimare, iar nu

pe baza evidențelor contabile ale societății.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1109 din 18 noiembrie 2002, a respins ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în perioada 1 iunie 1996 - 16 mai 1997, reclamanta a

achiziționat o cantitate de 117.172 sticle goale de la SC P. SRL, în baza unor facturi neînregistrate în contabilitate, precum și faptul că

facturile aferente livrării sticlelor cu băuturi alcoolice efectuate de

societatea reclamantă, în perioada 31 mai 1995 – 16 mai 1997, nu au fost, de

asemenea, înregistrate în contabilitate, astfel că în mod legal organele de

control, în temeiul Legii nr. 87/1994, pentru combaterea evaziunii fiscale, a procedat

la calculul prin estimare, a cuantumului obligațiilor fiscale stabilite în

sarcina reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs SC S.D. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs se critică

soluția instanței de fond, în sensul că aceasta și-a însușit argumentele Gărzii

Financiare, cu privire la estimarea datoriilor bugetare, ca fiind reală, față

de concluziile raportului de expertiză contabilă, din care rezultă că din

totalul facturilor privind achiziționarea de sticle goale și pretinse a fi fost

livrate cu cele 53 facturi prezentate de organele de control, numai 3 facturi

aparțin societății reclamante și în raport cu acestea, au fost plătite

obligațiile fiscale.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că reclamanta SC S.D. SRL București a achiziționat cantitatea de 117.172

sticle goale de la SC P. SRL, în baza unor facturi neînregistrate în

contabilitate. Reclamanta a recunoscut în obiecțiunile la procesul-verbal de

control încheiat de organele Gărzii Financiare, că din cantitatea de 117.172

sticle goale, numai 63.619 sticle au fost îmbuteliate și livrate, iar cele 53

de facturi de livrare a unor băuturi alcoolice se referă tocmai la această

cantitate de sticle, fără a face însă dovada că deține în stoc sau că a livrat

restul de ambalaje goale. În această situație în mod întemeiat organele de

control au procedat la estimarea impozitelor datorate pentru întreaga cantitate

de 117.172 sticle, considerate a fi fost îmbuteliate și apoi livrate.

Neînregistrarea de către societatea

reclamantă, a documentelor referitoare la cumpărări și livrări de mărfuri, a

avut drept urmare diminuarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat,

reprezentând accize și T.V.A.

Prin art. 19 din Legea nr. 87/1994,

privind combaterea evaziunii fiscale, se prevede că: „în cazul în care, ca

urmare a săvârșirii unei infracțiunii sau contravenții, nu se poate stabili, pe

baza evidențelor contribuabilului, impozitele, taxele și contribuțiilor

datorate, acestea vor fi determinate de organul de control, prin estimare,

utilizând în acest scop orice document și informații referitoare la activitatea

și perioada desfășurată, inclusiv compararea cu activități și cazuri similare”.

Având în vedere că reclamanta în

timpul controlului, nu a prezentat documente din care să rezulte situația

intrărilor și ieșirilor, precum și existența în stoc la data controlului, a

cantității de sticle achiziționate, rezultă că măsurile dispuse de organele de

control au fost legale.

În raport cu cele ce preced,

recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins, sentința atacată fiind

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC S.D.

SRL București împotriva sentinței civile nr. 1109 din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.