ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1897/2007

Asupra cererii de revizuire

de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2225 din 14 iunie

2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis recursurile declarate de Garda Financiară - Comisariatul

General și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva sentinței

civile nr. 138 din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, a casat sentința atacată și, în

fond, a respins acțiunea prin care reclamanta SC S.I. SRL Târgoviște, în

contradictoriu cu autoritățile recurente, precum și cu Agenția Națională de

Administrare Fiscală, solicita anularea deciziei nr. 16 din 31 ianuarie 2005,

emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și a procesului-verbal din 9

mai 2003, încheiat de Garda Financiară, prin care a fost obligată la plata T.V.A.,

a dobânzilor și penalităților aferente, a impozitului pe profit aferent

trimestrului I 2003 și a majorărilor și penalităților de întârziere aferente

impozitului pe profit, precum și a accizelor și a dobânzilor și penalităților

de întârziere aferente accizelor.

Pentru a pronunța această

decizie, Înalta Curte a reținut, în esență, că în perioada 27 ianuarie 2003 - 7

martie 2003, reclamanta SC S.I. SRL Târgoviște a înregistrat în evidența sa

contabilă un număr de 152 facturi fiscale pentru aprovizionarea cu 4.901.400 litri țuică naturală 24% vrac, având ca furnizor pe SC D.D. SRL și în care T.V.A. înscrisă

era mai mare de 50 milioane lei, fără a solicita furnizorului copia de pe

documentul legal care atesta calitatea sa de plătitor de T.V.A., în

conformitate cu dispozițiile art. 29 pct. B din Legea nr. 345/2002 privind T.V.A.

Înalta Curte a mai reținut

că nelegalitatea facturilor fiscale rezultă și din mențiunile înscrise la

rubrica „date privind expediția”, unde se regăsesc autovehicule aparținând unor

societăți care, după cum s-a dovedit, nu aveau nici un raport contractual cu

reclamanta.

În fine, s-a mai stabilit că

scopul utilizării celor 152 de facturi a fost acela de a se da o proveniență

legală unor cantități de alcool etilic neaccizat, utilizat la producerea

băuturilor alcoolice.

Împotriva acestei soluții a formulat

cerere de revizuire,

SC S.I. SRL Târgoviște

, la data de 13 iulie 2006, invocând prevederile art. 322 pct.

5 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire,

revizuenta-recurentă a arătat că a înregistrat în contabilitatea sa cantitatea

de 4.901.400 litri țuică și și-a îndeplinit obligația de a plăti contravaloarea

facturilor, inclusiv T.V.A. și accize, însă cu toate acestea, procesul-verbal

de control din 9 mai 2003, încheiat de Garda Financiară Centrală - Comisariatul

General, a reținut în sarcina sa obligația de plată a sumei de 76.790.061.621

lei cu titlu de T.V.A., accize, impozit pe profit, dobânzi și penalități de

întârziere.

Astfel, deși societatea S. a plătit

odată către furnizor, accize și T.V.A. pentru marfa cumpărată, este ținută în

mod greșit, prin procesul-verbal enunțat să mai facă aceste plăți și către

bugetul de stat, deși această datorie incumbă furnizorului.

Revizuenta a menționat că după

pronunțarea deciziei nr. 2225 din 14 iunie 2006, a descoperit înscrisuri noi care nu au putut fi înfățișate la judecarea cauzei, dintr-o

împrejurare mai presus de voința sa, respectiv (i) rechizitoriul Parchetului

Înaltei Curți de Casație și Justiție din dosarul nr. 2/P//2004 prin care au

fost trimiși în judecată administratorii SC D.D. SRL, pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 și

(ii) sentința penală pronunțată în baza acestui rechizitoriu, prin care

asociatul unic al SC S.I. SRL, respectiv F.P. a fost scos de sub urmărire

penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Revizuenta a menționat că cele două

înscrisuri, deși existente la data pronunțării deciziei nr. 2225/2006, nu au

putut fi înfățișate de societate, întrucât nu avea calitatea de parte în

dosarul penal.

În opinia revizuentei, înscrisurile

noi demonstrează faptul că datele cuprinse în cele 152 facturi fiscale ce au

fost emise de SC D.D. SRL, pentru aprovizionările cu alcool din perioada 27

ianuarie 2003 - 7 martie 2003, sunt reale, astfel că plățile efectuate de

revizuentă în temeiul acestora sunt valide.

Intimata Garda Financiară -

Comisariatul General, a formulat întâmpinare la cererea de revizuire, invocând în

principal excepția de tardivitate a formulării acesteia și solicitând în

subsidiar, respingerea cererii ca inadmisibilă.

În susținerea excepției de tardivitate

invocată, intimata a arătat că cererea de revizuire în mod evident a fost

introdusă cu depășirea termenului legal de o lună, prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc. civ., întrucât înscrisul așa-zis nou care se invocă, a fost emis în anul 2004 și în chiar

cuprinsul acțiunii introductive, în contencios administrativ, formulată de SC S.

SRL, se face referire la soluția dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, prin rechizitoriul nr. 2/P/2004, în ceea ce-l privește

pe asociatul unic F.P.

În susținerea inadmisibilității

cererii de revizuire invocate, aceeași intimată a menționat, pe de o parte,

faptul că actele menționate nu constituie înscrisuri noi, în sensul textelor de

lege invocate, rechizitoriul nr. 2/P/2004 din 14 iulie 2004 fiind, de altfel,

avut în vedere de ambele instanțe la adoptarea soluțiilor pronunțate, după cum

nu au nici caracter determinant, neexistând identitate între obiectul

cercetării penale și cel al acțiunii în contencios administrativ.

În ceea ce privește sentința penală

amintită de revizuentă, intimata a arătat că aceasta nu poate fi avută în

vedere de către instanță, deoarece nu se menționează numărul și data emiterii

sale și nici instanța care a pronunțat-o.

Pe parcursul soluționării cererii de

revizuire de față, revizuenta a mai depus la dosar, la termenul din 20

februarie 2007, un set de înscrisuri, cuprinzând în principal rechizitoriul nr.

156/P/2003 din 18 martie 2005 privindu-i pe B.G. și alți 12 inculpați și alte

înscrisuri referitoare la soluționarea în instanță a acestui dosar și ulterior,

sentința penală nr. 712 din 24 martie 2005 a Judecătoriei sectorului 6, privind pe aceiași inculpați trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului nr. 2/P/2004

din 14 iulie 2004, arătând că înțelege să se folosească de toate înscrisurile

în dovedirea și în susținerea cererii de revizuire formulată.

Examinând cu prioritate excepția de

tardivitate a formulării cererii de revizuire, conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare,

pentru cele în continuare arătate.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5,

invocat în cererea de față, el se socotește din ziua în care s-au descoperit

înscrisurile ce se invocă.

Înalta Curte reține că cererea de

revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 13

iulie 2006, înăuntrul termenului de o lună, calculat de la data pronunțării

deciziei atacate, nr. 2225 din 14 iunie 2006.

Este, totodată, admisibilă și

credibilă afirmația revizuentei, în sensul că nu a avut acces și nici

cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse, existente la data soluționării

recursului, întrucât aceasta neavând calitatea de parte în cauzele penale

respective, în mod firesc nu a primit nici citații și nici comunicări, în

timpul derulării procedurilor penale, simpla comunicare a soluției date în

cazul lui F.P., asociatul unic al societății, neputând echivala cu luarea la cunoștință

a conținutului întregului „act nou” indicat în prezenta revizuire.

Analizând actele și lucrările

dosarului, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat,

însă, că cererea de revizuire formulată de SC S. SRL este inadmisibilă, pentru

considerentele expuse în cele ce urmează.

Revizuirea este o cale extraordinară

de atac, de retractare și nedevolutivă ce poate fi exercitată numai în

condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Din modul de reglementare al acestei

căi de atac, rezultă că admisibilitatea revizuirii se apreciază sub mai multe

aspecte, fiind necesar ca hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă, să fie

dată după evocarea fondului cauzei, iar criticile formulate să se încadreze în

cele expres și limitativ prevăzute în art. 322 C. proc. civ., în cazul de față temeiul legal invocat fiind art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege într-o

primă situație, se poate cere revizuirea unei hotărâri date de o instanță de

recurs, atunci când evocă fondul, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri

doveditoare care, în cazul de față, nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare

mai presus de voința părților.

Înalta Curte reține că în raport cu

condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru ca o cerere de revizuire

să fie admisibilă pe acest temei legal, înscrisurile depuse de revizuentă în

susținerea cererii sale nu sunt determinante.

În sensul dispoziției din art. 322 pct.

5 C. proc. civ., pentru ca înscrisurile ce se prezintă să fie „înscrisuri

doveditoare”, este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu

ocazia judecării cauzei, să fi putut conduce la o altă soluție decât cea

pronunțată.

Or, din această perspectivă, rezultă

că instanța de recurs, atunci când a pronunțat decizia nr. 2225 din 14 iunie 2006, a avut în vedere și a examinat acte de control financiar cu privire la 152 facturi fiscale

emise în perioada 21 ianuarie - 7 martie 2003, înregistrate în evidența

contabilă a societății revizuente pentru aprovizionarea cu țuică naturală de

24% vrac, având ca furnizor pe SC D.D. SRL, în vreme ce rechizitoriul din 18

martie 2005, disjuns din cauza în care administratorul societății revizuente a

fost scos de sub urmărire penală, vizează grupul infracțional condus de G.B.,

care a desfășurat o amplă activitate infracțională, pe o durată îndelungată, dar

în principal în intervalul 1998 - 2000 și vizând în esență, livrări de alcool.

Împrejurarea că numitul M.E., care

ar fi activat ca administrator al SC D.D. SRL, exact în perioada în care s-a făcut

livrarea de țuică către revizuentă, astfel după cum susține aceasta, face parte

la rândul său din cercul infracțional al lui G.B. și că a figurat sub nume

false, nu este de natură a atrage admisibilitatea revizuirii de față, câtă

vreme prin decizia a cărei revizuire se cere, au fost analizate acte și

obligații fiscale concrete, conform legislației fiscale incidente, ale unei

persoane juridice distincte, respectiv SC S. SRL, independent, așadar, de orice

posibilă răspundere penală a administratorului societății furnizoare.

De altfel, Înalta Curte, la data

soluționării recursului, a analizat și a pronunțat decizia atacată și în

considerarea faptului că asociatul unic al societății revizuente, la acea dată,

a fost scos de sub urmărire penală, pentru lipsa unuia din elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, aspect care, desigur, nu a

mai putut fi invocat în susținerea revizuirii de față.

În fine, Înalta Curte nu poate să nu

menționeze că înscrisurile noi depuse nu prezintă relevanță și pentru că în

prezent, cauza penală, cu care au directă legătură, nu este soluționată, prin

decizia penală nr. 313/A din 31 martie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, fiind admise apelurile formulate, cu consecința desființării sentinței

penale nr. 712 din 24 martie 2005 a Judecătoriei sectorului 6 și trimiterii

cauzei spre rejudecare.

Prin urmare, pentru toate cele mai

sus arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de SC S.I.

SRL, ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității cererii de revizuire invocată de intimații Garda Financiară -

Comisariatul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Respinge cererea de

revizuire formulată de SC S.I. SRL Târgoviște împotriva deciziei nr. 2225 din

14 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2007.