ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1586/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1586/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 726 din 25 iulie
2002, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, a fost respinsă
ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul M.V.F. împotriva
sentinței nr. 416/2000 a Tribunalului București, secția II-a penală.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță
a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului
București, condamnatul M.V.F. a contestat sentința nr. 416/2000 a Tribunalului
București, secția II-a penală, pe motiv că pedeapsa aplicată este mult prea
mare în raport cu circumstanțele personale infractor primar, situație familială
dificilă și atitudine sinceră în cursul procesului penal. El a mai arătat de
asemenea, că deși nu a comis toate cele 19 infracțiuni imputate (tâlhării)
pedeapsa a fost aplicată pentru săvârșirea tuturor acestor fapte penale.
Apelul declarat de condamnat a fost
respins prin decizia nr. 563 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel București,
secția II-a penală.
Împotriva acestor hotărâri,
condamnatul a declarat recurs.
În memoriul depus la dosar el a
invocat aceleași motive ca și cele susținute în apel.
Recursul nu este fondat.
Analizând motivele invocate în
raport de dispozițiile legale procedurale care reglementează materia
contestației la executare, se constată că ele nu se încadrează în prevederile
art. 461 C. proc. pen., problema stabilirii vinovăției sau nevinovăției unui
inculpat ori individualizarea pedepsei neputându-se rezolva prin exercitarea
acestei căi extraordinare de atac.
În consecință, recursul urmează să
fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat, cu
ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din
oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de
către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de condamnatul M.V.F. împotriva deciziei nr. 563 din 10
septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească
statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul
apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
27 martie 2003.