ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2712/2004

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 62 pronunțată la data de 31 mai 2002 s-a luat față de minorul B.I. măsura internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani, conform art. 104 și art. 106 C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 și art. 21, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. Inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente a fost obligat la 5.000.000 lei daune morale. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut în fapt că la data de 23 octombrie 2001, inculpatul a încercat să întrețină relații sexuale cu minorul C.N.C.

de 7 ani, folosind violența. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 617 pronunțată la data de 26 septembrie 2002, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat sentința sub aspectul sancțiunii (în sens larg) aplicate și l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare, pentru tentativă la viol. Totodată l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, menținând celelalte dispoziții. În considerente s-a arătat că minorul a avut un comportament (absențe, 7 la purtare, fire violentă cu tulburări comportamentale) care nu justifica luarea unei măsuri educative, față de periculozitatea concretă a faptei sale.

Prin decizia nr. 3144 pronunțată la data de 1 iulie 2003, în dosarul penal nr. 4850/2002, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul inculpatului și a casat decizia din apel, dispunând trimiterea cauzei pentru rejudecare Curții de Apel București, cu îndrumarea de a fi citate ambele părți responsabile civilmente. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 753/ A pronunțată la data de 11 decembrie 2003, în dosarul penal nr. 3434/2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpat. S-a considerat că situația de fapt a fost just stabilită, încadrarea juridică corectă și măsura educativă aplicată, despăgubirile acordate, juste.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a considerat că sancționarea inculpatului a fost nesemnificativă și ar fi trebuit aplicată o pedeapsă cu închisoarea, ceea ce a și cerut (art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.), cât și inculpatul care s-a declarat victima unei grave erori materiale (art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.) solicitând achitarea pentru inexistența faptei (art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.). Curtea, examinând decizia și sentința, în raport de criticile aduse și verificând probele administrate, constată că recursul declarat de parchet este întemeiat, al inculpatului nu, pentru următoarele considerente.

Din probele examinate, chiar și din prima declarație a inculpatului a rezultat că inculpatul, după ce i-a aplicat minorului C.N., în vârstă de 7 ani, mai multe lovituri, l-a trântit la pământ, l-a dezbrăcat și a încercat să întrețină cu acesta un raport sexual anal, fiind, însă, întrerupt de apariția mamei victimei. Referatul de evaluare arată că inculpatul a mai săvârșit anterior infracțiuni: furt, violare de domiciliu, este insuficient instruit, obscen în relațiile cu vecinii, prezintă grave tulburări de personalitate de tip antisocial. În cursul judecății inculpatul a avut o comportare oscilantă. Toate acestea conduc la concluzia că sancțiunea corespunzătoare pentru inculpat este o pedeapsă privativă de libertate, singura aptă să conducă la reeducarea reală a inculpatului, realizându-se prin aceasta și prevenția generală.

Internarea într-un institut de reeducare a inculpatului, major la data de 23 iulie 2004, nici nu putea intra în discuție, ca o măsură legală, având în vedere dispozițiile art. 104 C. pen. și urm. care prevăd că la împlinirea vârstei de 18 ani măsura încetează, practic nemaiavând când să fie executată. Pentru considerentele exprimate, recursul declarat de parchet urmează a fi admis, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și casând ambele hotărâri, inculpatului i se va aplica o pedeapsă privativă de libertate cu executarea într-un cuantum care să reflecte și că s-au avut în vedere, conform art. 72 C. pen., toate criteriile, inclusiv de starea sănătății. În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a se respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat, pentru considerentele deja exprimate. Cu cheltuieli conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 753 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 62 din 31 mai 2002 a Tribunalului Călărași numai cu privire la sancțiunea aplicată. În baza art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., condamnă pe inculpatul minor B.I. la 2 ani și 6 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen., de la data majoratului (23 iulie 2004). Respinge recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale sus-menționată. Obligă pe recurent, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2004.