ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4720/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În baza art. 409 și art. 410 alin. (1)

partea I pct. 2 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, a formulat recurs în anulare împotriva sentinței

penale nr. 28 din 11 ianuarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți, decizia penală nr.

187 din 12 martie 2001 a Tribunalului Suceava și a deciziei penale nr. 379 din

18 aprilie 2001 a Curții de Apel Suceava, hotărârile fiind pronunțate cu

încălcarea legii.

Se susține că în mod just s-a dispus

condamnarea inculpatei T.T., întrucât aceasta, a acționat cu bună credință dat

fiind faptul că pe termenul în discuție îi fusese reconstituit dreptul de

proprietate prin sentința civilă nr. 2415 din 5 mai 1997 a Judecătoriei

Rădăuți.

Recursul în anulare este fondat.

Prin sentința penală nr. 28 din 11

ianuarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți, inculpata T.T. a fost condamnată la

pedeapsa de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor

judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen., a

suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de

2 ani și 4 luni.

De asemenea a dispus restabilirea

situației anterioare, inculpata fiind obligată să ridice porțile ce închid

calea de acces.

S-a reținut, că prin sentința penală

nr. 937 din 4 octombrie 1995 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia

penală nr. 357 din 5 mai 1997 a Tribunalului Suceava, soțul condamnatei a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie constând în

aceea că prin construirea unei porți, a blocat un drum public, împiedicând

accesul lui T.G. și T.A., la propria locuință.

Totodată, s-a repus părțile vătămate

în situația anterioară, dispoziție a cărei executare s-a realizat prin procesul

verbal din 19 mai 1999, când porțile au fost ridicate și drumul redat circulației

publice.

Ulterior, inculpata a refuzat să

respecte această hotărâre judecătorească, împiedicând din nou accesul pe teren

prin construirea unui gard.

Tribunalul Suceava și Curtea de Apel

Suceava au respins apelul și respectiv recursul, declarate de inculpată.

Interpretând dispozițiile legale

referitoare la infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești prevăzută

de art. 271 alin. (2) C. pen., rezultă că, săvârșirea infracțiunii nu poate fi

concepută fără preexistența unei hotărâri judecătorești executorii,

susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire prin executare materială, iar

locuința sau partea din locuință să fie determinată în baza acestei hotărâri.

Lipsa oricăreia dintre situațiile premise duce la inexistența momentului

material al infracțiunii.

În cauză, preexistă o hotărâre

judecătorească executorie, respectiv sentința penală nr. 937 din 4 octombrie

1995 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 357 din 5 mai

1997 a Tribunalului Suceava, nefiind însă susceptibilă de executare, nefiind

consacrată în titlul executoriu obligația inculpatei de a-și ridica vreo

poartă.

Pentru acest motiv, prin decizia

civilă nr. 1541 din 20 iunie 2000 a Curții de Apel Suceava, i-a fost admisă

inculpatei contestația întemeiată pe dispozițiile art. 463 alin. (3) C. proc.

pen., împotriva actelor de executare a sentinței penale nr. 937 din 4 octombrie

1995 a Judecătoriei Rădăuți și suspendată executarea acesteia.

Așadar, în mod greșit, instanțele

care au adoptat soluția de condamnare au reținut că este lipsit de relevanță

împrejurarea că procesul verbal de executare din 19 mai 1999 a fost anulat în

cadrul contestației la executare, câtă vreme la momentul săvârșirii unei fapte,

hotărârea judecătorească pentru nerespectarea căreia a fost trimisă în judecată

a fost executată sub aspectul restabilirii situației anterioare.

Inculpata, care contestase

dispozițiile civile ale sentinței penale nr. 937/1995 încă din 19 noiembrie

1999, cauză care la 19 mai 1999, momentul executării și ulterior când se

susține că a săvârșit fapta se afla încă pe rol, a acționat cu bună credință,

întemeindu-și acțiunile ei pe exercitarea dreptului de acces la justiție și pe

faptul că pe terenul în discuție i se reconstituise dreptul de proprietate.

Pe de altă parte, pentru realizarea laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de art. 271 alin. (2) C. pen., este necesar

ca imobilul a cărui folosire este împiedicată, să fie deținut în baza unei

hotărâri judecătorești, ori în cauză, nu numai că nu era deținut de partea

vătămată în baza unui titlu, dar era deținut chiar de inculpată.

Așa fiind, recursul în anulare va fi

admis, hotărârile atacate vor fi casate numai cu privire la greșita condamnare

a inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpată

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 271 alin. (2) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 28 din 11 ianuarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți,

deciziei penale nr. 187 din 12 martie 2001 a Tribunalului Suceava și deciziei

penale nr. 379 din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Suceava, privind pe

inculpata T.T.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire greșita condamnare a inculpatei pentru infracțiunea de nerespectare a

hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata T.T.

pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de

art. 271 alin. (2) C. pen.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 octombrie 2003.