ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4383/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 25 din 9 ianuarie 2002 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin neapelare, pentru motivul de greșită individualizare a pedepsei aplicate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. S-a reținut că prin sentința penală menționată, Judecătoria Rădăuți a dispus condamnarea inculpatei C.M.L. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. i) cu aplicarea art. 99 C. pen., constând în aceea că, la data de 13 mai 2001, inculpata a sustras prin efracție din locuința părții vătămate O.E.

bani și bunuri în valoare de 15.000.000 lei. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii pronunțate cu încălcarea legii și suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei în conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. Examinând recursul în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată justețea hotărârii judecătorești, definitive sub aspectul faptei și vinovăției inculpatei, dar și caracterul inadecvat al pedepsei aplicate acesteia. Instanța de fond nu a acordat semnificația cuvenită unor împrejurări ale cauzei, evidențiate de probe, ceea ce în mod efectiv a condus la aplicarea unei sancțiuni penale excesiv de severe.

Astfel, nu s-a acordat semnificația cuvenită faptului că inculpata nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, iar la data comiterii infracțiunii avea 14 ani și 2 luni, foarte puțin peste vârsta la care lipsa discernământului este prezumată. Fără a minimaliza gravitatea faptei deduse judecății, trebuie observat totuși că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost integral reparat, în natură și echivalent bănesc. Instanța de fond a avut la dispoziție date prin care, analizând contextul în care a fost săvârșită fapta, situația personală a inculpatei care resimțea nevoia de educație și supraveghere de care era privată, să poată fundamenta riguros concluzia potrivit căreia pericolul social concret este extrem de redus.

Inculpata minoră provenea dintr-o familie dezorganizată, avea un comportament dificil și prezenta grave tulburări de conduită, context personal și social extrem de nefavorabil care, pe fondul unui nivel modest de pregătire intelectuală, a favorizat comiterea faptei. Ulterior, inculpata a devenit victima unei rețele internaționale de trafic de persoane. În funcție de împrejurările arătate, și în condițiile aplicării temeinice a dispozițiilor art. 72 C. pen. și 52 C. pen., se impunea condamnarea inculpatei la o pedeapsă care să asigure reeducarea sa corespunzătoare și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În aceste condiții, constatând că pedeapsa aplicată inculpatei de un an și 6 luni închisoare, urmează a fi menținută ca judicios individualizată, Curtea apreciază că în cauză se impune suspendarea condiționată a executării acesteia.

Curtea consideră că în cauză există suficiente temeiuri să se constate că după trecerea unui termen de 3 ani de la săvârșirea faptei și după executarea din pedeapsă a perioadei cuprinsă între 11 iunie – 15 septembrie 2003, reeducarea inculpatei se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate. În consecință, Curtea urmează să admită recursul în anulare și să caseze sentința penală nr. 25 din 9 ianuarie 2002 a Judecătoriei Rădăuți numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În baza art. 110 C. pen., se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În cauză se va face aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., privind atragerea atenției condamnatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. Se constată că inculpata C.M.L. a executat din pedeapsa aplicată perioada de la 11 iunie 2003 la 15 septembrie 2003. Văzând dispozițiile art. 414 1 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 25 din 9 ianuarie 2002 a Judecătoriei Rădăuți, privind pe inculpata C.M.L. Casează sentința penală atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În baza art. 110 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Face aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. Constată că inculpata a executat din pedeapsa aplicată perioada de la 11 iunie 2003 la 15 septembrie 2003. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2004.