ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4383/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În baza art. 409 și art. 410 alin.

(1) partea I pct. 4 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare

împotriva sentinței penale nr. 25 din 9 ianuarie 2002 a Judecătoriei Rădăuți,

definitivă prin neapelare, pentru motivul de greșită individualizare a pedepsei

aplicate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

S-a reținut că prin sentința penală

menționată, Judecătoria Rădăuți a dispus condamnarea inculpatei C.M.L. la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. i) cu aplicarea

art. 99 C. pen., constând în aceea că, la data de 13 mai 2001, inculpata a

sustras prin efracție din locuința părții vătămate O.E. bani și bunuri în

valoare de 15.000.000 lei.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului

în anulare, casarea hotărârii pronunțate cu încălcarea legii și suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei în conformitate cu

dispozițiile art. 81 C. pen.

Examinând recursul în anulare,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată justețea hotărârii judecătorești,

definitive sub aspectul faptei și vinovăției inculpatei, dar și caracterul

inadecvat al pedepsei aplicate acesteia.

Instanța de fond nu a acordat

semnificația cuvenită unor împrejurări ale cauzei, evidențiate de probe, ceea

ce în mod efectiv a condus la aplicarea unei sancțiuni penale excesiv de

severe.

Astfel, nu s-a acordat semnificația

cuvenită faptului că inculpata nu are antecedente penale, a recunoscut fapta,

iar la data comiterii infracțiunii avea 14 ani și 2 luni, foarte puțin peste

vârsta la care lipsa discernământului este prezumată.

Fără a minimaliza gravitatea faptei

deduse judecății, trebuie observat totuși că prejudiciul cauzat părții vătămate

a fost integral reparat, în natură și echivalent bănesc.

Instanța de fond a avut la

dispoziție date prin care, analizând contextul în care a fost săvârșită fapta,

situația personală a inculpatei care resimțea nevoia de educație și

supraveghere de care era privată, să poată fundamenta riguros concluzia

potrivit căreia pericolul social concret este extrem de redus.

Inculpata minoră provenea dintr-o

familie dezorganizată, avea un comportament dificil și prezenta grave tulburări

de conduită, context personal și social extrem de nefavorabil care, pe fondul

unui nivel modest de pregătire intelectuală, a favorizat comiterea faptei.

Ulterior, inculpata a devenit

victima unei rețele internaționale de trafic de persoane.

În funcție de împrejurările arătate,

și în condițiile aplicării temeinice a dispozițiilor art. 72 C. pen. și 52 C.

pen., se impunea condamnarea inculpatei la o pedeapsă care să asigure

reeducarea sa corespunzătoare și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În aceste condiții, constatând că

pedeapsa aplicată inculpatei de un an și 6 luni închisoare, urmează a fi

menținută ca judicios individualizată, Curtea apreciază că în cauză se impune

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Curtea consideră că în cauză există

suficiente temeiuri să se constate că după trecerea unui termen de 3 ani de la

săvârșirea faptei și după executarea din pedeapsă a perioadei cuprinsă între 11

iunie – 15 septembrie 2003, reeducarea inculpatei se poate realiza și prin

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

În consecință, Curtea urmează să

admită recursul în anulare și să caseze sentința penală nr. 25 din 9 ianuarie

2002 a Judecătoriei Rădăuți numai cu privire la modalitatea de executare a

pedepsei.

În baza art. 110 C. pen., se va

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., pe un termen de

încercare de 2 ani și 6 luni.

În cauză se va face aplicarea

dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., privind atragerea atenției condamnatei

asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Se constată că inculpata C.M.L. a

executat din pedeapsa aplicată perioada de la 11 iunie 2003 la 15 septembrie

2003.

Văzând dispozițiile art. 414

1

C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 25 din 9 ianuarie 2002 a Judecătoriei

Rădăuți, privind pe inculpata C.M.L.

Casează sentința penală atacată

numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În baza art. 110 C. pen., dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., pe un termen de încercare de 2 ani și 6

luni.

Face aplicarea dispozițiilor art.

359 C. proc. pen.

Constată că inculpata a executat din

pedeapsa aplicată perioada de la 11 iunie 2003 la 15 septembrie 2003.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

septembrie 2004.