ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7107/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6

august 2003, reclamantul H.T. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 6754 din 3 iulie 2003,

emisă de pârâtă și obligarea ei la recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000, pentru perioada în care localitatea sa de domiciliu – Vișag, din

comuna Săcuieu, județul Cluj, s-a aflat sub ocupație străină, respectiv 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1288 din 4 noiembrie 2003,

a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pe pârâtă să recunoască

reclamantului, statutul de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 - 15

octombrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând

cu data de 1 ianuarie 2003.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență

că se impunea respingerea acțiunii, reclamantul nefăcând dovada că se

încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Recursul este întemeiat.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, sunt în drept să beneficieze de despăgubiri, persoanele persecutate

etnic de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945,

în România, deci cei care s-au refugiat din teritorii ocupate, unde erau

discriminați etnic.

În speță, reclamantul și-a mutat

domiciliul în luna iulie 1941, în cadrul județului Cluj, din Vișag, în Sacuieu.

În lista Direcției Județene a

Arhivelor Naționale Române, privind localitățile din județul Cluj, neocupate în

perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, figurează și localitatea Vișag, de

unde a plecat reclamantul.

Tabelul întocmit de Primăria Vișag,

confirmă că familia reclamantului s-a aflat în zona de ocupați, fiind astfel,

nevoită să se refugieze.

În raport cu adeverința Primăriei

Vișag, cât și față de adresa nr. 3192 din 18 august 2003, eliberată de Arhivele

Naționale - Direcția Județeană Cluj, în care se menționează deținerea documentelor

privind refugiații din satul Vișag, conform înregistrărilor din perioada 1941 -

1944, se impunea completarea referitoare la situația familiei reclamantului în

localitatea Vișag, în scopul stabilirii unei corecte situații de fapt.

Neprocedând în modul arătat,

instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, încât prin admiterea

recursului declarat de pârâtă, se va casa hotărârea atacată, cu trimiterea

cauzei, spre rejudecare, la aceiași instanță, în vederea completării probelor,

în sensul menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1288 din 4 noiembrie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2004.