ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 308 din 28

martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul

S.F. la 2 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a două fapte de

tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 și art.

109 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru un termen

de încercare de 6 ani.

S-a făcut aplicarea art. 86

3

C. pen.

S-a dispus punerea deîndată în

libertate a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 27 iulie 2002 la zi.

S-a luat act că partea vătămată P.I.

a renunțat la pretențiile civile.

A fost obligat inculpatul, în

solidar cu partea responsabilă civilmente S.V., la plata sumei de 3 milioane

lei către partea civilă D.D. și la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 27 iulie 2002, inculpatul

S.F. a smuls de la gâtul părții vătămate D.D.C., ce se deplasa pe Șos.

Vergului, un lănțișor din aur, pe care ulterior l-a vândut unei persoane rămasă

necunoscută, cu suma de 250.000 lei.

La data de 16 iulie 2002, operând în

același mod, inculpatul S.F. a smuls de la gâtul părții vătămate P.I. ce se

deplasa pe Șos. Vergului, un lănțișor din aur, lănțișorul a cedat, inculpatul

îndepărtându-se având asupra sa numai medalionul.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 110

1

alin. (1) teza finală C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere în cazul inculpatului minor și a art. 118 lit. d) C. pen., privind

confiscarea specială.

S-a mai criticat hotărârea primei

instanțe și sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 432 din 15

august 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

A dispus desființarea parțială a

sentinței și în fond, înlăturarea aplicării art. 86

1

și art. 86

3

C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, cu

aplicarea art. 7

1

și art. 64 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul S.F., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii, reducerea pedepselor aplicate și suspendarea executării sub

supraveghere a acestora, conform art. 86

1

C. pen.

În subsidiar a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și menținerea aplicării prevederilor art.

86

1

C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, astfel cum s-a dispus prin hotărârea primei instanțe.

Recursul declarat nu este fondat,

pentru considerentele ce urmează.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, în raport de un amplu și judicios material probator administrat

în cauză și au aplicat pedepse just individualizate, conform art. 72 și art. 52

C. pen., sub aspectul cuantumului lor, iar instanța de apel a înlăturat

aplicarea art. 86

1

C. pen.

Având în vedere gradul ridicat de

pericol social al faptelor comise de inculpat, acestea fiind săvârșite în loc

public, prin acostarea părților vătămate, cărora le-a creat o stare psihică

deprimantă, starea de șoc persistând și după consumarea faptelor, dar și de

datele ce caracterizează persoana acestuia.

Astfel, din actele dosarului rezultă că acesta a

făcut declarații contradictorii, inițial nu a recunoscut nici o faptă, ulterior

recunoscând doar tâlhăria comisă asupra părții vătămate D.D.C., este

neșcolarizat, provine dintr-o familie dezorganizată, fiind crescut de bunici,

astfel că lăsat în libertate, nu ar avea condiții să se reeduce.

Așa fiind, nu există temeiuri pentru

reducerea pedepselor aplicate inculpatului și nici pentru menținerea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., referitor la suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul S.F. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 432 din 15 august 2003

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 martie 2004.