ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.03.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1048/2004

HOTĂRÂRE
11.03.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1048/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27

iunie 2003, la Curtea de Apel Bacău, C.A. a declarat recurs împotriva sentinței

civile nr. 35 din 15 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, solicitând casarea hotărârii, pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, se arată că

în mod greșit instanța de fond nu a pus în discuția părților, conexarea

dosarului nr. 450/1997, al Curții de Apel Bacău, la dosarul nr. 448/1997 al

aceleiași instanțe.

S-a mai susținut că în mod greșit

instanța de fond nu a luat în considerare că terenul solicitat de reclamantă,

provine de la alți autori, decât ai doamnei B.V., în mod greșit considerându-se

că toate părțile din cauză ar fi moștenitori ai lui I.I. și I.M.

Cât privește fondul cauzei, instanța

de fond nu a administrat nici un fel de probatoriu, luând decizia judecării

cauzei la primul termen, după repunerea pe rol.

A mai precizat recurenta că singurul

act care a determinat soluția instanței, a fost copia sentinței civile nr. 3 din

19 ianuarie 1996, pronunțată în dosarul nr. 501/1995 a Curții de Apel Bacău,

prin care în baza referatului Primarului municipiului Bacău, s-a considerat că

terenurile fac parte din domeniul public, aspect care a fost considerat în mod eronat

că poate constitui „prezumția de autoritate de lucru judecat” în cauza de față.

S-a menționat de recurentă că între

cele două cauze nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză. Temeiurile

de drept ale celor două acțiuni susține recurenta, sunt diferite, în prima

cauză fiind soluționată o plângere împotriva ordinului prefectului, bazată pe art.

35 din Legea nr. 18/1991, iar cauza de față se judecă conform Legii nr. 29/1990,

cerându-se anularea parțială a unui certificat de atestare a proprietății.

Recurenta a mai susținut că din actele existente la

dosar, rezultă că un teren ce a aparținut autorului său, este în prezent

înscris într-un certificat de atestare a proprietății, eliberat unei persoane

juridice, în timp ce recurenta-reclamantă se judecă pentru acest teren,

fiindu-i deja respinsă cererea, pe motiv că terenul face parte din domeniul

public.

Mai mult, se face mențiunea de

recurentă că persoana juridică ce a primit în proprietate terenul ei, are în plus

față de terenul justificat, un hectar de teren, așa cum rezultă din evidențele

O.C.O.T. Bacău, , iar recurenta nu poate primi suprafețele de teren care au

fost preluate abuziv de stat, fără expropriere și fără nici un el de

despăgubiri.

Pentru aceleași motive, sentința a

fost recurată și de B.V.

Din analiza actelor cauzei se reține

că sentința civilă nr. 35 din 15 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a întemeiat pentru

respingerea cererii de chemare în judecată, ce a fost obiectul dosarului nr. 448/1997

al Curții de Apel Bacău, pe sentința civilă nr. 3 din 19 ianuarie 1996. Aceasta

a reținut în contradictoriu cu SC H. SA și Prefectura Bacău și cu autoritate de

lucru judecat, că terenurile în litigiu nu pot fi atribuite prin reconstituirea

dreptului de proprietate, reclamantelor, deoarece fac parte din domeniul

public.

Față de modul în care în sentința

invocată se analizează apartenența terenurilor în litigiu, „domeniului public”,

se impune casarea, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea stabilirii

în condițiile legii, a situației juridice a terenului și soluționarea pricinii

ce face obiectul acțiunii înregistrate la Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 448/1997, cu verificarea apărărilor invocate de petenți, în cererea de chemare

în judecată.

Admite recursurile declarate de C.A.

și B.V. împotriva sentinței civile nr. 35 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-01-31
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1001/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 11751 din 1 noiembrie 2002 reclamanta M.V. a solicitat anularea dispozițiilor nr. 2597 din 3 octombrie 2002 prin car
ÎCCJ 2005-04-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2818/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 342 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Bacău a fost respinsă contestația formulată de P.G.C. împotriva dispoziției nr. 658 din 7 ma
ÎCCJ 2004-10-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5597/2004
575 din 17 mai 1984 care conține consemnări greșite, ce au condus și la pronunțarea sentinței civile nr. 319/2002. Curtea de Apel Bacău a constatat că apelul nu este întemeiat. S-a reținut că deși a formulat o contestație în temeiul Legii n
ÎCCJ 2005-11-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8928/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 11 decembrie 2002, reclamanta Z.A. a contestat dispoziția n
ÎCCJ 2007-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6527/2007
ile Legii nr. 33/1994, părții neputându-i-se îngrădi accesul la justiție. Evocând fondul, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a admis acțiunea promovată de reclamantul P.G. prin mandatar V.V. și a obligat pe pârâta Primăria Municipiului Ba
Sursă