CtEDO 09.03.2006 Auto

RATIS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
09.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RATIS c. GRECE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 13314/03 prezentate de Georgios RATIS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 9 martie 2006 într-o cameră compusă din Tulkens președinte C.L. Rozakis mes Vajić Steiner dnii Hajiyev D. Spielmann, S.E. Jebens judecători și S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 9 aprilie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă Reclamantul, domnul Georgios Ratis, este un resortisant grec, născut în 1935 și rezident în Agioi Theodori Korinthias. Este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Skiadopoulos, avocat în barou din Korinthos. Guvernul pârât a fost reprezentat de delegații agentului său, dl Spiropoulos, administrator pe lângă Consiliul Juridic al statului, și dl M. Hatzipavlou, auditor pe lângă Consiliul Juridic de la . Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul deținea un teren cu o suprafață de 4 000 m, situat în regiunea Korinthia. La 18 iulie 1991, printr-un decret comun al ministrului de Finanțe și al Lucrărilor Publice (n 10689929/4588/ În plus, a fixat o despăgubire specială de 4 000 de drahme pe metru pătrat pentru partea neexpropriată a terenului în litigiu care rezultă din deprecierea sa generată de divizarea părții expropriate (Decizia nr. 39/1998). Aceste sume au fost depuse la casa de depozite și consignații ( La 5 mai 1999, Tribunalul de Primă Instană din Korinthos l-a recunoscut pe reclamantul titular al dreptului de proprietate, astfel cum fusese stabilit prin Decizia nr. 39/1998 (Decizia nr. 63/99). La o dată nespecificată, reclamantul a solicitat de la casa de depozite și de consemnări plata sumelor de care fusese recunoscut titular prin decizia nr. 63/1999 a Tribunalului de Primă Instanță de Primă Instanță, la o dată nespecificată, casa de depozite și de consignații i-a vărsat suma de 10 450 000 drahmes care corespunde decării părții expropriate, dar a refuzat să-i plătească suma de 12 200 000 drahme (35 Aproximativ 800 de euro) corespunzător la plata despăgubirii pentru deprecierea părții neexpropriate a terenului său, pe motiv că decizia nr. 63/99 a Tribunalului de Primă Instanță din Etta nu îl recunoaștea în mod expres pe acesta titular al dreptului de proprietate specială pentru partea neexpropriată a terenului. La 17 februarie 2000, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Korinthos cu privire la o acțiune de condamnare a casei de depozite și a consemnațiilor de a-i plăti suma de 12 200 000 drahme. La 14 martie 2000, Tribunalul de Primă Instanță din Korinthos a acceptat cererea sa și a condamnat fondul de depozite și consemnații să-i plătească suma solicitată (Decizia nr. 28/2000). La 3 aprilie 2000, casa de depozite și consignații interjet a făcut apel la această decizie. La 22 martie 2001, instanța de apel a lui Nafplio a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. 184/2001). Potrivit instanței judecătorești, legea relevantă nu impune ca hotărârea prin care se recunoaște titularul de drepturi de proprietate asupra părții expropriate să menționeze în același timp în mod expres titularul de drepturi de proprietate asupra părții neexpropriate a terenului în cauză. La 20 noiembrie 2001, casa de depozite și consignații a fost prevăzută în casare. În noiembrie 2002, Curtea de Casație a decăzut (hotărârea nr. 1535/2002). La 28 ianuarie 2003, casa de depozite și consignațiile au emis două mandate de plată cu o sumă totală de 43 220,65 EUR, în favoarea reclamantului pentru suma alocată prin Decizia nr. 280/2000 a Tribunalului de Primă Instanță din Korinthos, precum și pentru dobânda aferentă. În august 2003, suma respectivă a fost plătită reclamantului prin numerarul Korinthos. La 28 mai și 6 iunie 2003, fondul de depozite și consignații a vărsat 1 210 EUR avocatului și procurorului judiciar angajat de reclamant pentru plata cheltuielilor și cheltuielilor de judecată pentru procedura de expropriere. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de refuzul casieriei de depozite și consemnațiile de a-i plăti despăgubiri speciale pentru devalorizarea părții neexpropriate a terenului său. În plus, invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de prejudiciul material pe care i l-a cauzat refuzul casieriei de depozite și de consemnațiile de a-l plăti la data la care a fost recunoscut în prealabil titular prin Decizia nr. 63/99 a Tribunalului de Primă Instanță din Korinthos. ÎN DREPT Reclamantul se plânge, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenție, că fondul de depozite și consemnări nu i-a plătit o sumă specială pentru deprecierea părții neexpropriate a terenului său în același timp cu cea pentru partea expropriată. Potrivit reclamantului, fondul de depozite și decontări nu este conform cu hotărârea nr. 63/1999 a Tribunalului de Primă Instană din Korinthos, apoi în Tribunalul nr. 1535/2002 al Curii de Casaie; obligându-l să sesizeze justiia pentru a fi achitat în instana de primă instană din Korinthos, casa de depozite și consignaii a dat dovadă de o atitudine abuzivă și dilatorie. În plus, sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge că refuzul casieriei de depozite și consemnațiile de a-i plăti o pensie specială în același timp cu plata în avans pentru partea expropriată a încălcat dreptul la respectarea proprietăților sale. Partea relevantă din art. 6 alin. (1) se citește după cum urmează: ORIENTĂ persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) mai târziu, la art. 1 din Protocolul nr. 1 care se citește după cum urmează: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul luptă împotriva tezelor reclamantului. El susține că acesta nu se poate declara victimă. O încălcare a dreptului său la un proces echitabil, deoarece, în august 2003, casa de depozite și consignațiile se conformează hotărârii nr. 1535/2002 a Curții de Casație și i-a plătit întreaga sumă de bani cu dobânda aferentă. Curtea nu consideră că este necesar să se examineze dacă reclamantul poate sau nu să se declare victimă a unei încălcări a convenției. Aceasta reamintește că executarea unei hotărâri, din orice jurisdicție, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din În sensul articolului 6. Curtea a recunoscut deja că protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația ca administrația să se supună unei hotărâri judecătorești sau hotărâri pronunțate de cea mai înaltă instanță administrativă a statului membru în cauză (a se vedea în special Hornsby c. Grecia, Hotărârea din 19 martie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor În plus, hotărârile judecătorești definitive și obligatorii nu pot rămâne în detrimentul unei părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, invalidată sau întârziată excesiv (Fociac c. România, n 2547/02, § 39, 3 februarie 2005). În ceea ce privește prezenta cauză, Curtea ia notă de faptul că fondul de depozite și de consemnări nu a efectuat în primul rând o plată specială pentru partea neexpropriată a terenului în cauză pe motiv că decizia nr. 63/1999 din Tribunalul de Primă Instană din Dahnu nu făcea menionare expresă a titularului acestei indemnizaii. Or, din dosarul menionat anterior nu reiese că refuzul respectiv implică o voină deliberată a casieriei de a abuza de poziia sa pentru a evita renegocierea de la . Cu privire la acest punct, Curtea constată că, în hotărârea sa nr. 184/2001, instanța de apel a lui Nafplio nu a constatat o atitudine abuzivă a casei de consignații și depozite, ci numai că decizia sa era neîntemeiată. Prin urmare, Curtea nu consideră că neîndeplinirea într-o primă etapă a dreptului de proprietate special al reclamantului constituie un refuz al casieriei de depozite și consemnații de a se conforma unei hotărâri judecătorești definitive și obligatorii. În plus, odată ce fondul de depozite și de consemnări a fost încheiat definitiv de Curtea de Casație, aceaceasta este executată . Într-adevăr, în august 2003, administrația a plătit reclamantului suma corespunzătoare la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale avocaților și ale executorului judiciar; prin urmare, fondul de depozite și consemnări este conform atât cu hotărârea nr. 63/99 a Tribunalului de Primă Instană din Korin que . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6493/03, 19 mai 2005). În cele din urmă, în ceea ce privește t ă ț ii întemeiate pe dreptul la respect pentru bunuri, Curtea consideră că reclamantul nu a trebuit să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, care ar fi incompatibilă cu dreptul său la ă ț i le p ă n ț i on ale proprie t ă ț ii sale, deoarece este văzut plătind întreaga p ă r ț i e a t ă ț ii alocate în temeiul 63/99 a Tribunalului de Primă Instanță din Korinthos cu interese conexe. În consecință, obiecțiile invocate de reclamant sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. În consecință, aplicarea art. 29 3 din Convenție trebuie să înceteze și să declare cererea inadmisibilă. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Françoise Tulkens Modululr Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă