ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4522/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea prealabilă,

înregistrată la 25 ianuarie 2000, parte vătămată P.L. a chemat în judecată pe

inculpații:

- T.V.V. și G.I.C. solicitând

condamnarea acestora și obligarea la daune morale pentru săvârșirea

infracțiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., comisă la data de 27

noiembrie 1999.

Prin sentința penală

nr. 555 din 20 martie 2001, Judecătoria sectorului 1 București, în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe cei

doi inculpați pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.,

constatând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale acestei

infracțiuni.

Prin decizia nr. 754 din 11 mai

2001, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis recursul declarat de

partea vătămată și a condamnat pe inculpați la câte 5.000.000 lei amendă pentru

infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile daune

morale de 10.000.000 lei.

S-a reținut că inculpații au

publicat în nr. 2825 din 27 noiembrie 1999 al ziarului GAZETA DE TRANSILVANIA,

articolul intitulat „Seism de gradul Petrina!”, în care au făcut afirmații

calomnioase despre partea vătămată, preluând tendențios elemente din biografia

acesteia, prezentată în broșura „Speranța Creștin Democrată.”

Ulterior, Tribunalul București,

secția I penală, prin decizia nr. 1560/R din 20 septembrie 2002, a admis

contestația în anulare formulată de inculpați, a casat sentința penală nr. 555

din 20 martie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București și a dispus încetarea

procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen., considerând că plângerea a fost tardiv introdusă.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc.

pen., în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o

plângere prealabilă, aceasta trebuie introdusă în termen de 2 luni din ziua în

care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.

Judecătoria sectorului 1 București a

primit, la 25 ianuarie 2000, plângerea prealabilă a persoanei vătămate,

înregistrată sub nr. 1985/2000, prin care reclama afirmațiile calomnioase ale

inculpaților din articolul intitulat „Seism de gradul Petrina!”, publicat în

nr. 2835 din 27 noiembrie 1999 al Ziarului GAZETA DE TRANSILVANIA din Brașov.

Din conținutul plângerii prealabile,

mai rezultă că inculpații au publicat anterior, la 15 noiembrie 1999, un alt

articol incriminator intitulat „Conflicte într-un partid care nu există!”, iar

la 23 noiembrie 1999, i-au spus părții vătămate că afirmația calomnioasă

aparține ziaristului M.V.

Deși au susținut că vor dezminți

articolul cu conținut calomnios din 15 noiembrie 1999, inculpații au publicat

la 27 noiembrie 1999, articolul care face obiectul plângerii prealabile.

Fiind audiată la termenul de

judecată din 5 septembrie 2000, partea vătămată a precizat că își menține

plângerea formulată împotriva inculpaților care au publicat articolul cu

caracter defăimător, la data de 27 noiembrie 1999 în ziarul menționat.

Plângerea părții vătămate a fost

înregistrată la 25 ianuarie 2000 și nu la 25 ianuarie 2001, cum s-a reținut,

din eroare.

Deci, nu poate fi acceptată ca fiind

legală motivarea instanței că plângerea este tardiv introdusă, atâta vreme, cât

instanța a fost sesizată în termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, potrivit art. 346

alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare, achitarea sau încetarea

procesului penal, instanța se pronunță prin aceeași sentință asupra acțiunii

civile, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, instanța nu soluționează

acțiunea civilă când pronunță achitarea, pentru care prevăzut în art. 10 lit.

b), ori când pronunță încetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile

prevăzute de art. 10 lit. f) și j) C. proc. pen.

Per a contrario, atunci când

pronunță încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. h) C. proc. pen.,

instanța penală este obligată să soluționeze și acțiunea civilă, alăturată

celei penale.

În cauză, instanța a lăsat

nesoluționată acțiunea civilă.

Potrivit art. 386 lit. c) C. proc.

pen., contestația în anulare de face în cazul în care instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute

de art. 10 lit. f) și i) C. proc. pen., cu privire la care existau probe în

dosar.

Or, Tribunalul București, învestit

cu judecarea contestației în anulare, deși își întemeiază soluția de admitere

pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., a casat numai sentința penală a

instanței de fond (prin care se dispusese achitarea inculpaților), încălcând

dispozițiile imperative ale art. 392 alin. (1) C. proc. pen.

Așa fiind, urmează a se admite

recursul în anulare, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, Curtea va

respinge contestația în anulare formulată de contestatorii T.V.V. și G.I.C.

împotriva deciziei penale nr. 754 din 11 mai 2001 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, și va obliga pe contestatori să plătească statului

cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei penale nr. 1560/R din 20 septembrie 2002 a Tribunalului

București, secția I penală, privind pe inculpații T.V.V. și G.I.C.

Casează decizia atacată și

rejudecând cauza, respinge contestația în anulare formulată de contestatorii

T.V.V. și G.I.C. împotriva deciziei penale nr. 754 din 11 mai 2001 a

Tribunalului București, secția a II-a penală.

Obligă pe contestatori să plătească

statului sumele de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată, în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.