ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4522/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea prealabilă, înregistrată la 25 ianuarie 2000, parte vătămată P.L. a chemat în judecată pe inculpații: - T.V.V. și G.I.C. solicitând condamnarea acestora și obligarea la daune morale pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., comisă la data de 27 noiembrie 1999. Prin sentința penală nr. 555 din 20 martie 2001, Judecătoria sectorului 1 București, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe cei doi inculpați pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., constatând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Prin decizia nr. 754 din 11 mai 2001, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis recursul declarat de partea vătămată și a condamnat pe inculpați la câte 5.000.000 lei amendă pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile daune morale de 10.000.000 lei.

S-a reținut că inculpații au publicat în nr. 2825 din 27 noiembrie 1999 al ziarului GAZETA DE TRANSILVANIA, articolul intitulat „Seism de gradul Petrina!”, în care au făcut afirmații calomnioase despre partea vătămată, preluând tendențios elemente din biografia acesteia, prezentată în broșura „Speranța Creștin Democrată.” Ulterior, Tribunalul București, secția I penală, prin decizia nr. 1560/R din 20 septembrie 2002, a admis contestația în anulare formulată de inculpați, a casat sentința penală nr. 555 din 20 martie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București și a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., considerând că plângerea a fost tardiv introdusă.

Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. pen., în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul. Judecătoria sectorului 1 București a primit, la 25 ianuarie 2000, plângerea prealabilă a persoanei vătămate, înregistrată sub nr. 1985/2000, prin care reclama afirmațiile calomnioase ale inculpaților din articolul intitulat „Seism de gradul Petrina!”, publicat în nr. 2835 din 27 noiembrie 1999 al Ziarului GAZETA DE TRANSILVANIA din Brașov. Din conținutul plângerii prealabile, mai rezultă că inculpații au publicat anterior, la 15 noiembrie 1999, un alt articol incriminator intitulat „Conflicte într-un partid care nu există!”, iar la 23 noiembrie 1999, i-au spus părții vătămate că afirmația calomnioasă aparține ziaristului M.V.

Deși au susținut că vor dezminți articolul cu conținut calomnios din 15 noiembrie 1999, inculpații au publicat la 27 noiembrie 1999, articolul care face obiectul plângerii prealabile. Fiind audiată la termenul de judecată din 5 septembrie 2000, partea vătămată a precizat că își menține plângerea formulată împotriva inculpaților care au publicat articolul cu caracter defăimător, la data de 27 noiembrie 1999 în ziarul menționat. Plângerea părții vătămate a fost înregistrată la 25 ianuarie 2000 și nu la 25 ianuarie 2001, cum s-a reținut, din eroare. Deci, nu poate fi acceptată ca fiind legală motivarea instanței că plângerea este tardiv introdusă, atâta vreme, cât instanța a fost sesizată în termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, potrivit art. 346 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare, achitarea sau încetarea procesului penal, instanța se pronunță prin aceeași sentință asupra acțiunii civile, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, instanța nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea, pentru care prevăzut în art. 10 lit. b), ori când pronunță încetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 lit. f) și j) C. proc. pen. Per a contrario, atunci când pronunță încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. h) C. proc. pen., instanța penală este obligată să soluționeze și acțiunea civilă, alăturată celei penale. În cauză, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

Potrivit art. 386 lit. c) C. proc. pen., contestația în anulare de face în cazul în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 lit. f) și i) C. proc. pen., cu privire la care existau probe în dosar. Or, Tribunalul București, învestit cu judecarea contestației în anulare, deși își întemeiază soluția de admitere pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., a casat numai sentința penală a instanței de fond (prin care se dispusese achitarea inculpaților), încălcând dispozițiile imperative ale art. 392 alin. (1) C. proc. pen. Așa fiind, urmează a se admite recursul în anulare, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii T.V.V.

și G.I.C. împotriva deciziei penale nr. 754 din 11 mai 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și va obliga pe contestatori să plătească statului cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 1560/R din 20 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, privind pe inculpații T.V.V. și G.I.C. Casează decizia atacată și rejudecând cauza, respinge contestația în anulare formulată de contestatorii T.V.V. și G.I.C. împotriva deciziei penale nr. 754 din 11 mai 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Obligă pe contestatori să plătească statului sumele de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.