ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2003

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

4702 din 26 octombrie 2000, reclamanta S.C. M.M.G. SRL Baia Mare a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul M.I.V. modificarea cererii privind acordarea

brevetului de invenție nr. 9900516/1999, în sensul de a cuprinde mențiunea că

titular al brevetului este reclamanta.

S-a susținut că asociații firmei au

realizat piesa „Racord de trecere pentru gaze, proceduri și dispozitive pentru

realizarea lui”, iar pârâtul a înregistrat invenția la O.S.I.M. și a cerut

eliberarea brevetului de invenție pe numele lui în calitate de titular.

A.A., P.M. și F.V. au formulat

cereri de intervenție în interes propriu solicitând să se constate calitatea

lor de coautori ai invenției.

Prin sentința civilă nr. 153 din 27

iunie 2001 a Tribunalului Maramureș a respins, ca nefondate, acțiunea

(precizată), intentată de reclamanta S.C. M.M..G SRL Baia Mare și cererile de

intervenție în interes propriu. A fost obligată reclamanta să-i plătească

pârâtului 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei soluții,

instanța a reținut că reclamanta și intervenienții nu au produs probe că au

creat invenția împreună.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanta S.C. M.M.G. SRL Baia Mare și intervenienții A.A., P.M.

și F.V.

Prin decizia civilă nr. 227 din 19

decembrie 2001, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.

Totodată a admis apelul declarat de intervenienți în interes propriu A.A., P.M.

și F.V., și a schimbat sentința, în sensul că, a admis cererile de intervenție

în interes propriu și a constatat că intervenienții sunt coautori alături de

pârât, ai invenției intitulate „Racord de trecere pentru gaze, procedeu și

dispozitiv pentru realizarea lui”. Apelul declarat de reclamanta S.C. M.M.G.

SRL Baia Mare a fost respins, iar pârâtul M.I.V. a fost obligat să le plătească

apelanților 5.600.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut în cazul că intervenienții au făcut dovada, în

sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, că sunt coautorii invenției.

Dimpotrivă, reclamanta n-a probat că fiecare întrunește cerințele art. 5 din

lege, pentru a i se atribui dreptul de invenție. Referitor la pârâta O.S.I.M.

București s-a arătat că Legea nr. 64/1991, nu-i atribuie calitatea de parte în

litigiile privind apărarea drepturilor rezultând din invenție.

În contra acestei decizii reclamanta

și pârâtul au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și susținând, în

esență, interpretarea greșită a actului dedus judecății prin schimbarea

înțelesului lămurit al acestuia. Reclamanta a cerut admiterea acțiunii, iar

pârâtul respingerea cererilor de intervenție.

Recursurile sunt nefondate, urmând a

fi respinse.

Din actele dosarului rezultă că

pârâtul M.I.V. a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. C 516 din 5 mai

1999 la O.S.I.M., eliberarea pe numele său a brevetului pentru invenția cu

titlul „Racord de trecere pentru gaze, procedeu și dispozitiv pentru realizarea

lui” arătând că fiind autorul ei, are un drept exclusiv de exploatare.

Soluționarea acestei cereri este

supusă procedurii cuprinse în capitolul III a Legii nr. 61/1991 privind

brevetele de invenție și cuprinde rezolvarea oricăror incidente referitor la

conținutul, înregistrarea și examinarea cererii (art. 14 și urm.). Competența

de soluționare a cererii este atribuită comisiei de examinare din cadrul

O.S.I.M. (art. 29), iar hotărârea finală poate fi contestată la comisia de

reexaminare O.S.I.M. (art. 56). În final, persoana interesată poate exercita

calea de atac a recursului, pe care legea o prevede (art. 57).

Or, în speță, acțiunea reclamantei are în vedere un

asemenea incident, respectiv caracterul inform al cererii de brevet, situație

în care trebuia îndreptată, în condițiile arătate, jurisdicției prevăzută în

Capitolul III al Legii nr. 61/1991 și nu direct instanței de judecată. Ca

atare, acțiunea fiind greșit îndreptată, cu temei a fost respinsă.

Nu mai puțin, este justificată

admiterea cererilor de intervenție principală, întrucât titularii acestora,

invocând calitatea de coautori ai invenției din litigiu, justifică un interes

legitim în condițiile cuprinse în Cartea II, titlul I, cap. III din C. proc.

civ., de vreme ce reclamanta, revendicând calitatea de autor exclusiv, atacă

direct dreptul lor propriu. Urmărind apărarea acestui drept și opozabilitatea

soluției pronunțate, demersul judiciar al intervenienților este întemeiat, așa

încât, temeinic și legal a fost soluționat, prin a fi admis.

În consecință, se impune respingerea

recursurilor cu soluționarea acestora în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile ca nefondate

declarate de pârâtul M.I.V. și de reclamantul S.C. M.M.G. SRL Baia Mare

împotriva deciziei nr. 227 din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 martie 2003.