ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 304/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare recursul de

clarat

de condamnatul  B.M.M. împotriva deciziei penale nr.165  din 12 iunie 2002 a

Curții de Apel Cluj.

S-a

prezentat recurentul, arestat, asistat de avocat D.C., apărător desemnat din

oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

recurentului condamnat a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.145 din 28 martie 2002, Tribunalul Cluj a admis, în baza

art.461 lit.d Cod procedură penală, contestația la executare introdusă de

condamnatul contestator  B.M.M. și a dispus descontopirea pedepsei rezultante

de 7 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr.99/2001 a

Tribunalului Cluj, în componentele sale de:

-

6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 6 ani și 6 luni închisoare, 5 ani

închisoare și un an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală

nr.159/2000 a Tribunalului Botoșani;

-

7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.384/2000 a Tribunalului

Cluj;

- 662 zile închisoare, reprezentând restul neexecutat din

pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.371/1992 a

Judecătoriei Suceava.

S-a

înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

S-a

constatat că fapta pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentința

penală nr.384/2000 a Tribunalului Cluj este concurentă cu cea pentru care a

fost condamnat la 3 ani închisoare prin sentința penală nr.496/1997 a

Judecătoriei Fălticeni.

În

consecință, în baza art.34 lit.b și 36 alin.1 din Codul penal, s-au contopit

pedepsele aplicate prin cele trei sentințe de condamnare și s-a dispus

executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare, care, la rândul său, a

fost contopită cu restul neexecutat de 662 zile închisoare din pedeapsa de 4

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.371/1992 a Judecătoriei

Suceava, cu adăugarea unui spor de 6 luni, executând în final 7 ani și 6 luni

închisoare.

S-au

scăzut din această pedeapsă perioadele executate între 20 aprilie 1997 – 5 mai

1999 și de la 2 februarie 2000 și până la zi.

S-a

dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale

nr.99/2001 a Tribunalului Cluj și emiterea unui nou mandat în sensul dispozitivului

prezentei sentințe.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Contestatorul

a mai solicitat anterior contopirea pedepselor aplicate pentru fapte concurente

prin sentințele de condamnare nr.159/2000 a Tribunalului Botoșani, nr.384/2000

a Tribunalului Cluj și nr.496/1997 a Judecătoriei Fălticeni, cerere care s-a

admis prin sentința penală nr.99/2001 a Tribunalului Cluj, omițându-se, însă, a

se dispune contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr.496/6.10.1997 a Judecătoriei Fălticeni și scăderea din pedeapsa

rezultantă a perioadei executate în contul acesteia în intervalul 20 aprilie

1997 – 5 mai 1999.

S-a

apreciat că fapta pentru care B.M.M. a fost condamnat prin sentința menționată

este concurentă cu cea comisă la 7 august 1994, la care se referă sentința

Tribunalului Cluj, la rândul său, fiind concurentă și cu fapta comisă la

20.01.2000, pentru care l-a condamnat Tribunalul Botoșani, așa încât se impune

ca toate pedepsele să fie contopite, iar din pedeapsa rezultantă să se scadă

perioadele executate.

În

drept s-a motivat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.461 lit.d Cod

procedură penală, fiind vorba de o cauză de micșorare a pedepsei; astfel,

împrejurarea că, anterior, instanțele s-au mai pronunțat asupra problemei

contopirii pedepsei aplicate de Judecătoria Fălticeni nu împiedică admiterea

contestației, cererile anterioare fiind bazate pe dispozițiile art.449 alin.1

lit.a Cod procedură penală, care reglementează o altă instituție procesuală.

Împotriva

sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând

desființarea sa și, în fond, respingerea contestației la executare înaintată de

condamnat.

Prin

apelul declarat s-a arătat, în esență, că Tribunalul Cluj prin două hotărâri

anterioare, rămase definitive, a examinat situația condamnatului, apreciind că

nu este cazul să se procedeze la contopirea pedepsei aplicate de Judecătoria

Fălticeni, care constituie și primul termen al recidivei postcondamnatorii,

raportat la fapta ce a constituit obiectul judecății Tribunalului Botoșani;

față de această situație, indiferent de temeiul de drept invocat, instanța nu

putea rediscuta o problemă de drept definitiv soluționată, refăcând operațiunea

de contopire și desființând implicit o hotărâre anterioară, intrată în puterea

lucrului judecat.

Prin

decizia penală nr.165 din 12.06.2002, Curtea de Apel Cluj a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale

nr.145 din 28.03.2002 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o și, în fond,

a respins contestația la executare formulată de condamnat, obligându-l pe

condamnat la 300.000 lei cheltuieli judiciare la prima instanță.

În

motivarea deciziei, Curtea de Apel a reținut că, din actele dosarului, rezultă

că Tribunalul Cluj a mai fost sesizat cu o cerere de contopire a condamnatului,

soluționată prin sentința penală nr.99/2001 (dos.nr.7467/2000).

Necontopirea

pedepsei aplicate prin sentința penală nr.496/1997 a Judecătoriei Fălticeni nu

poate fi considerată o omisiune a instanței întrucât în considerentele

hotărârii s-a făcut referire expresă la această pedeapsă, în sensul că ea s-a

avut în vedere la pronunțarea sentinței penale nr.159/2000 a Tribunalului

Botoșani, care a menținut liberarea condiționată privind restul de 351 zile, în

raport de care a făcut aplicarea art.37 lit.a Cod penal, privind recidiva

postexecutorie și, ca atare, nu intră în componența concursului de infracțiuni.

Sentința

penală nr.99/2001 a Tribunalului Cluj a rămas definitivă ca urmare a

respingerii ca tardiv a apelului condamnatului, prin decizia penală nr.156/2001

a Curții de Apel Cluj.

Condamnatul

a reiterat, însă, cererea de contopire, solicitând din nou scăderea din pedeapsă

a perioadei executate în contul pedepsei aplicate de Judecătoria Fălticeni.

Și

această cerere a fost respinsă, din aceleași considerente, prin sentința penală

nr.406/2001 a Tribunalului Cluj, confirmată de Curtea de Apel Cluj, care a

respins ca nefondat, apelul declarat de condamnat, prin decizia penală nr.352

din 22.11.2001.

Prima

instanță, însă, nu era îndreptățită să procedeze la o nouă contopire a

pedepselor, contrar soluțiilor anterioare adoptate în aceeași chestiune,

indiferent dacă acestea sunt sau nu legale, ci trebuia să respingă contestația

la executare formulată, în cauză operând autoritatea de lucru judecat.

Împotriva

deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea

contestației la executare.

Curtea,

verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru

următoarele motive:

Prin

sentința penală nr.99/2001 a Tribunalului Cluj s-a soluționat cererea de

contopire a pedepselor formulată de condamnatul Boroianu Marius, soluție care a

rămas definitivă prin decizia penală nr.156 din 9 mai 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, prin care s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de

condamnat.

Ulterior,

același condamnat a formulat din nou o cerere de contopire privind aceleași

pedepse, soluționată prin sentința penală nr.406 din 25.09.2001 a Tribunalului

Cluj, care a rămas definitivă prin decizia penală nr.352 din 22.11.2001 a

Curții de Apel Cluj.

În

final, condamnatul a formulat contestație la executare, soluționată prin

sentința penală nr.145 din 28.03.2002 a Tribunalului Cluj, așa cum s-a

menționat mai sus; iar prin decizia penală nr.165 din 12.06.2002, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, a fost soluționat apelul Parchetului.

Recursul

declarat de condamnat este nefondat întrucât, pe de o parte, în cauză, cererea

de contopire a fost soluționată definitiv, așa încât, operând principiul

autorității de lucru judecat, soluția definitivă nu mai poate fi modificată, de

aceeași instanță, chiar dacă temeiul juridic reținut este diferit.

Pe

de altă parte, cererea formulată de condamnat nu se încadrează în dispozițiile

art.461 lit.d Cod procedură penală, întrucât nu vizează „un incident ivit în

cursul executării”, așa cum prevede textul de lege, ci o modificare a unei

situații juridice stabilite deja cu caracter definitiv de o instanță

judecătorească.

Față

de aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat

de condamnat, conform dispozitivului.

Văzând

și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul B.M.M. împotriva deciziei penale nr.165 din 12

iunie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Obligă

recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.