ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2210/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1227,

pronunțată la data de 19 decembrie 2002, în dosarul penal nr. 5333/2002,

Tribunalul București, secția penală, a respins ca neîntemeiată cererea

condamnatului B.L.L. privind întreruperea executării pedepsei de 10 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4, pronunțată la data de 5

ianuarie 2001 a Tribunalului București,secția I penală, definitivă la 9

februarie 2001.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a avut în vedere concluziile anchetei sociale, efectuată la domiciliul

familiei condamnatului și anume că deși familia ar avea nevoie de un ajutor

material, inculpatul nu-l poate oferi prin prezenta sa de 3 luni.

Curtea de Apel București prin decizia

penală nr. 76, pronunțată la data 19 februarie 2003, în dosarul penal nr. 306/2003,

a respins, ca nefondat apelul condamnatului confirmând punctul de vedere al

instanței de fond.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, condamnatul a declarat recurs invocând greșita aplicare a legii prin

respingerea cererii, deși era întemeiată, probele fiind eronat apreciate

[

(art. 385

9

alin. (1) pct.

17 C. proc. pen.)].

Condamnatul a solicitat admiterea

cererii și întreruperea executării pedepsei pentru a putea îndrepta starea

familiei sale.

Curtea examinând hotărârea atacată

și sentința în raport de motivul invocat, analizând probele administrate,

respectiv ancheta socială, constată că recursul este nefondat.

Dispozițiile art. 455, combinat cu

dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., prevăd posibilitatea întreruperii

executării pedepsei atunci când altfel, s-ar produce consecințe grave pentru

condamnat, familie, o singură dată și doar pentru 3 luni.

Din ancheta socială a rezultat că

familia condamnatului, compusă din mamă, concubină și copil au condiții de trai

grele, mama sa fiind suferindă de depresie, toți întreținându-se din pensia de

1.200.000 lei și din alocația copilului.

Se poate observa că această

dificultate nu se poate înlătura prin simpla prezență a inculpatului, așadar,

în mod corect, instanțele au considerat neîndeplinite condițiile și au respins

cererea.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca

nefondat, cu cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.L.L. împotriva deciziei penale nr. 76 din 19

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 mai 2003.