ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2210/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1227, pronunțată la data de 19 decembrie 2002, în dosarul penal nr. 5333/2002, Tribunalul București, secția penală, a respins ca neîntemeiată cererea condamnatului B.L.L. privind întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4, pronunțată la data de 5 ianuarie 2001 a Tribunalului București,secția I penală, definitivă la 9 februarie 2001. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere concluziile anchetei sociale, efectuată la domiciliul familiei condamnatului și anume că deși familia ar avea nevoie de un ajutor material, inculpatul nu-l poate oferi prin prezenta sa de 3 luni.

Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 76, pronunțată la data 19 februarie 2003, în dosarul penal nr. 306/2003, a respins, ca nefondat apelul condamnatului confirmând punctul de vedere al instanței de fond. Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs invocând greșita aplicare a legii prin respingerea cererii, deși era întemeiată, probele fiind eronat apreciate [ (art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)]. Condamnatul a solicitat admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pentru a putea îndrepta starea familiei sale. Curtea examinând hotărârea atacată și sentința în raport de motivul invocat, analizând probele administrate, respectiv ancheta socială, constată că recursul este nefondat.

Dispozițiile art. 455, combinat cu dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., prevăd posibilitatea întreruperii executării pedepsei atunci când altfel, s-ar produce consecințe grave pentru condamnat, familie, o singură dată și doar pentru 3 luni. Din ancheta socială a rezultat că familia condamnatului, compusă din mamă, concubină și copil au condiții de trai grele, mama sa fiind suferindă de depresie, toți întreținându-se din pensia de 1.200.000 lei și din alocația copilului. Se poate observa că această dificultate nu se poate înlătura prin simpla prezență a inculpatului, așadar, în mod corect, instanțele au considerat neîndeplinite condițiile și au respins cererea. În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, cu cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.L.L. împotriva deciziei penale nr. 76 din 19 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2003.