ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3872/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 528 din 7 iunie 2002, a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații: - M.N. la 6 ani închisoare; - O.P.M. la 6 ani închisoare; - I.C. la 6 ani închisoare; - P.M. la 6 ani închisoare și - S.D.M. la 6 ani închisoare. Prin aceeași sentință s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, a fost computată prevenția și au fost obligați la plata de despăgubiri civile către partea civilă și a cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în perioada mai – iunie 2001, inculpații au sustras în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cantitatea de 14.400 lei litri benzină din conducta petrolieră C. 3 Ploiești – București, în zona Periș, cu ajutorul unei instalații artizanale găsită la domiciliul inculpatului M.N.

La data de 18 iunie 2001, agenții de pază din cadrul SC B. SA, au sesizat pe lucrătorii de poliției despre existența, în zona barierei Periș, a unei instalații artizanale conectată la conducta de benzină. Instalația a fost dezgropată și cu această ocazie s-a constatat că era compusă dintr-un ștuț metalic conectat la conducte de benzină și un filtru care avea la capăt un dispozitiv de deschidere. Furtunul avea un capăt în curtea locuinței inculpatului M.N., unde au mai fost găsite, de altfel, și recipiente din plastic pentru depozitarea benzinei sustrase și furtune din material plastic ce emanau miros de benzină. În curtea locuinței inculpatului M.N., furtunul era acoperit de grămezi de pietre și iarbă.

Apelurile formulate de inculpați au fost respinse ca nefondate, prin decizia nr. 718 din 13 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală. Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs inculpații, care prin motivele depuse au solicitat admiterea acestora, casarea hotărârilor și achitarea inculpaților O.M., P.M., S.D., I.C. și M.N. în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. și, respectiv, reducerea pedepselor. Inculpații O.M., P.M. și S.D. au motivat în scris recursurile lor, susținând în esență că actele de urmărire penală în cauză au fost efectuate de către un organ necompetent, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, deși competent de a judeca în primă instanță, cauza revenea Tribunalului București.

În consecință, ancheta penală ar fi trebuit efectuată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Față de aceste motive, cei trei inculpați au solicitat admiterea, în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., considerând că actele de urmărire penală efectuate în cauză sunt nule. În subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor aplicate. Recursurile nu sunt fondate. Cu privire la susținerile recurenților, în sensul că actele de urmărire penală ar fi fost efectuate de către un organ necompetent, se constată că ancheta penală a fost începută și efectuată o parte de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, care la acea dată era competent să efectueze urmărirea penală.

Ulterior, ca urmare a modificărilor aduse art. 27 C. proc. pen., cauza a fost declinată către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a adus la cunoștința inculpaților materialele de urmărire penală și întocmit rechizitoriul. În consecință, dispozițiile legale în această materie, au fost respectate, susținerile recurenților nefiind întemeiate. În ce privește reducerea pedepselor aplicate, se constată că nu poate fi avută în vedere solicitarea de a fi redozate pedepsele, întrucât în cauză ele au fost corect individualizate, respectându-se criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, determinat de caracterul calificat al infracțiunii și de forma sa continuată, de cantitatea importantă de produse petroliere sustrasă și de valoarea totală a prejudiciului cauzat.

De asemenea, s-a ținut seama și de circumstanțele personale ale făptuitorilor, inculpații neavând antecedente penale și de poziția acestora cu privire la recunoașterea faptelor. Astfel cum au fost stabilite, potrivit art. 72 C. pen., prin cuantumul lor, pedepsele asigură reeducarea infractorilor și prevenirea săvârșirii de noi fapte penale. În consecință, recursurile urmează să fie respinse. Întrucât inculpații au fost judecați în stare de arest, urmează ca din pedepsele aplicate să se compute durata prevenției. Cheltuielile efectuate de stat, în care se include onorariul apărătorului din oficiu ce i-a asistat numai pe inculpații M.N. și I.C., ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursurile declarate de inculpații S.D.M., O.P.M., P.M., I.C. și M.N. împotriva deciziei nr. 718 din 13 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate. Compută din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 19 iunie 2001 pentru inculpații S.D.M., O.P.M., P.M. și I.C. și de la 18 iunie 2001 pentru M.N. și până la zi pentru toți inculpații. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 450.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 septembrie 2003.