ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3872/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3872/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 528 din 7
iunie 2002, a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați
inculpații:
- M.N. la 6 ani închisoare;
- O.P.M. la 6 ani închisoare;
- I.C. la 6 ani închisoare;
- P.M. la 6 ani închisoare și
- S.D.M. la 6 ani închisoare.
Prin aceeași sentință s-a menținut
arestarea preventivă a inculpaților, a fost computată prevenția și au fost
obligați la plata de despăgubiri civile către partea civilă și a cheltuielilor
judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima
instanță a reținut, în esență, că în perioada mai – iunie 2001, inculpații au
sustras în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale,
cantitatea de 14.400 lei litri benzină din conducta petrolieră C. 3 Ploiești –
București, în zona Periș, cu ajutorul unei instalații artizanale găsită la
domiciliul inculpatului M.N.
La data de 18 iunie 2001, agenții de
pază din cadrul SC B. SA, au sesizat pe lucrătorii de poliției despre
existența, în zona barierei Periș, a unei instalații artizanale conectată la
conducta de benzină. Instalația a fost dezgropată și cu această ocazie s-a
constatat că era compusă dintr-un ștuț metalic conectat la conducte de benzină
și un filtru care avea la capăt un dispozitiv de deschidere. Furtunul avea un
capăt în curtea locuinței inculpatului M.N., unde au mai fost găsite, de
altfel, și recipiente din plastic pentru depozitarea benzinei sustrase și
furtune din material plastic ce emanau miros de benzină. În curtea locuinței
inculpatului M.N., furtunul era acoperit de grămezi de pietre și iarbă.
Apelurile formulate de inculpați au
fost respinse ca nefondate, prin decizia nr. 718 din 13 noiembrie 2002, a
Curții de Apel București, secția I penală.
Împotriva celor două hotărâri au
declarat recurs inculpații, care prin motivele depuse au solicitat admiterea acestora,
casarea hotărârilor și achitarea inculpaților O.M., P.M., S.D., I.C. și M.N. în
temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. și, respectiv, reducerea pedepselor.
Inculpații O.M., P.M. și S.D. au
motivat în scris recursurile lor, susținând în esență că actele de urmărire
penală în cauză au fost efectuate de către un organ necompetent, respectiv
Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, deși competent de a judeca în primă
instanță, cauza revenea Tribunalului București. În consecință, ancheta penală
ar fi trebuit efectuată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Față de aceste motive, cei trei
inculpați au solicitat admiterea, în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10
lit. c) C. proc. pen., considerând că actele de urmărire penală efectuate în cauză
sunt nule.
În subsidiar, au solicitat reducerea
pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la susținerile
recurenților, în sensul că actele de urmărire penală ar fi fost efectuate de
către un organ necompetent, se constată că ancheta penală a fost începută și
efectuată o parte de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, care la
acea dată era competent să efectueze urmărirea penală. Ulterior, ca urmare a
modificărilor aduse art. 27 C. proc. pen., cauza a fost declinată către Parchetul
de pe lângă Tribunalul București, care a adus la cunoștința inculpaților
materialele de urmărire penală și întocmit rechizitoriul.
În consecință, dispozițiile legale
în această materie, au fost respectate, susținerile recurenților nefiind
întemeiate.
În ce privește reducerea pedepselor
aplicate, se constată că nu poate fi avută în vedere solicitarea de a fi
redozate pedepsele, întrucât în cauză ele au fost corect individualizate,
respectându-se criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, gradul de
pericol social ridicat al faptelor comise, determinat de caracterul calificat
al infracțiunii și de forma sa continuată, de cantitatea importantă de produse
petroliere sustrasă și de valoarea totală a prejudiciului cauzat. De asemenea,
s-a ținut seama și de circumstanțele personale ale făptuitorilor, inculpații
neavând antecedente penale și de poziția acestora cu privire la recunoașterea
faptelor.
Astfel cum au fost stabilite,
potrivit art. 72 C. pen., prin cuantumul lor, pedepsele asigură reeducarea infractorilor
și prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.
În consecință, recursurile urmează
să fie respinse.
Întrucât inculpații au fost judecați
în stare de arest, urmează ca din pedepsele aplicate să se compute durata
prevenției.
Cheltuielile efectuate de stat, în
care se include onorariul apărătorului din oficiu ce i-a asistat numai pe
inculpații M.N. și I.C., ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției,
vor fi restituite de către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de
inculpații S.D.M., O.P.M., P.M., I.C. și M.N. împotriva deciziei nr. 718 din 13
noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate
inculpaților, durata arestării preventive de la 19 iunie 2001 pentru inculpații
S.D.M., O.P.M., P.M. și I.C. și de la 18 iunie 2001 pentru M.N. și până la zi
pentru toți inculpații.
Obligă pe recurenți să plătească
statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și
onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 450.000 lei, ce va fi avansat
din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi
18 septembrie 2003.