ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4315/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60 din 14 aprilie

2004, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul

S.I.,

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) pe durata de 3 ani.

S-a reținut starea de arest și s-a

computat detenția de la 31 iulie 2002.

S-a dispus obligarea inculpatului la

plata cheltuielilor de spitalizare de 12.860.586 lei respectiv 2.434.533 lei și

la 6.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut de instanța de fond că

la 29 iunie 2002, fratele inculpatului S.V. a avut un conflict cu partea

vătămată M.A. la barul din Moreni, adresând o serie de insulte acesteia.

Inculpatul a plecat spre casă,

afirmând că se va întoarce pentru a se răzbuna, astfel că după ce i-a povestit

fratelui său, împreună au revenit la bar, inculpatul având asupra sa un cuțit.

Inculpatul a scos afară pe partea

vătămată și l-a înjunghiat în spate cu cuțitul, după care a fugit. Aceasta a

fost dusă de urgență la spital unde a fost supusă unei intervenții

chirurgicale.

În urma agresiunii, partea vătămată

a prezentat o plagă toracică cu hemopneumotorax mediu și stare de șoc hemoragic

necesitând 25-30 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viața în

pericol.

Inculpatul împotriva acestei

hotărâri, a declarat apel, solicitând desființarea hotărârii pentru omisiunea

reținerii circumstanței atenuante a scuzei provocării, cerând reducerea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 226 din 3

iunie 2003, Curtea de Apel Bacău, a respins, ca nefondat, apelul recurentului.

S-a computat detenția și s-a dispus

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul, reiterând motivul invocat în apel și anume

aplicarea circumstanței atenuante a provocării și reducerea pedepsei în

consecință.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză,

se constată că instanțele au făcut o justă apreciere, dând o încadrare juridică

legală faptelor.

Apărarea inculpatului cum, că

fratele său a fost pălmuit, nu constituie temei și nu justifică aplicarea

circumstanțelor atenuante a provocării cu atât mai mult cu cât acesta nu a

asistat la conflictul respectiv. Ca atare, nu avea nici un motiv să revină

înarmat la bar, cu un instrument apt de a produce decesul, cuțitul, astfel

încât, primul motiv de recurs va fi înlăturat, ca neîntemeiat.

Sub aspectul individualizării

pedepsei, instanțele au avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen., încât nu exista date speciale privind persoana inculpatului

care să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante.

Cum fapta comisă este deosebit de

gravă, iar pedeapsa aplicată reprezintă minimul special prevăzut de lege, nu se

justifică reducerea acesteia.

Pe cale de consecință Curtea, în

temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat recursul declarat.

Se va deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr.

226 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive de la 31 iulie 2002 până la 8 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

octombrie 2003.