ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7554/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

G.V., în contradictoriu cu Casa de

Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 5965/3334

din 14 iulie 2003, constatarea că este beneficiarul prevederilor art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000 și obligarea pârâtei, să-i acorde aceste drepturi,

începând cu 1 septembrie 2002, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie

1945, prin emiterea unei noi hotărâri în acest sens.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 1614 din 15 octombrie 2003, a admis

acțiunea.

Considerând hotărârea, nelegală,

pârâta a declarat recurs, susținând că în mod temeinic comisia i-a recunoscut

calitatea de beneficiar, numai pentru perioada 20 martie 1944 – 6 martie 1945.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Din probele de la dosar, rezultă că

la data strămutării din Basarabia, la Iași, reclamantul avea vârsta de câteva

luni, în nici un caz nu putea fi despărțit de mama sa, căreia deja i s-a

recunoscut toată perioada în care a pretins că a fost strămutată.

În condițiile date, soluția

instanței, de admitere a acțiunii, este fondată, astfel că recursul se privește

nefondat și urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1614 din 15

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2004.