ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7553/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

T.Z., în contradictoriu cu Casa de

Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 5759/3884

din 8 iulie 2003 și obligarea pârâtei, la emiterea unei noi hotărâri, prin care

să se rețină că este beneficiara art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru

perioadele 6 septembrie 1940 – 22 iunie 1941 și 21 martie 1944 – 6 martie 1945,

fiind refugiată.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 1607 din 15 octombrie 2003, a admis

acțiunea, reținând calitatea de refugiată a reclamantei, pentru perioadele

arătate.

Considerând hotărârea, nelegală,

pârâta a declarat recurs, susținând că ea a acordat doar o perioadă,

reclamantei, din cele solicitate, întrucât nu s-a făcut dovada și pentru

cealaltă, cu probele administrate la comisie.

Recursul este nefondat.

Prin recurs nu se aduc critici

soluției instanței, unde probatoriul a fost completat, ci se susține că la

comisie, soluția dată, de admitere pentru perioada 21 martie 1944 – 6 martie

1945, este legală.

În condițiile date, examinând

probatoriul administrat în cauză, se reține că reclamanta, cu declarațiile

martorilor I.A. și N.G., a făcut dovada și a refugiului din perioada 6

septembrie 1940 – 22 iunie 1941.

Soluția instanței fiind legală,

recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1607 din 15

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2004.