ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7553/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: T.Z., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 5759/3884 din 8 iulie 2003 și obligarea pârâtei, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să se rețină că este beneficiara art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioadele 6 septembrie 1940 – 22 iunie 1941 și 21 martie 1944 – 6 martie 1945, fiind refugiată. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1607 din 15 octombrie 2003, a admis acțiunea, reținând calitatea de refugiată a reclamantei, pentru perioadele arătate. Considerând hotărârea, nelegală, pârâta a declarat recurs, susținând că ea a acordat doar o perioadă, reclamantei, din cele solicitate, întrucât nu s-a făcut dovada și pentru cealaltă, cu probele administrate la comisie.

Recursul este nefondat. Prin recurs nu se aduc critici soluției instanței, unde probatoriul a fost completat, ci se susține că la comisie, soluția dată, de admitere pentru perioada 21 martie 1944 – 6 martie 1945, este legală. În condițiile date, examinând probatoriul administrat în cauză, se reține că reclamanta, cu declarațiile martorilor I.A. și N.G., a făcut dovada și a refugiului din perioada 6 septembrie 1940 – 22 iunie 1941. Soluția instanței fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1607 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.