ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8615/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 iulie 2003, reclamanta P.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 5869/4690 din 10 iulie 2003, emisă de pârâtă și constatarea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu noiembrie 1940. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a refugiat cu familia, din Ardealul de Nord, aflat sub ocupație maghiară în România, în noiembrie 1940, și nu în august 1941, așa cum greșit s-a reținut în hotărârea emisă de pârâtă, prin care i s-a recunoscut calitatea de refugiată din motive etnice.

Prin sentința civilă nr. 1633 din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, reținând că data de începere a refugiului este noiembrie 1940. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, cu motivarea că din probele administrate în cauză, nu rezultă cu exactitate data la care familia intimatei-reclamante s-a refugiat din Ardealul de Nord, în România. Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: În mod corect, instanța de fond a stabilit că din probele administrate în cauză, rezultă ca dată a intrării intimatei-reclamante în România, noiembrie 1940, așa cum rezultă din declarațiile martorilor F.G.

și T.G. și din certificatul nr. C/2648 din 7 noiembrie 2002, emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1633 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.