ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8615/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 iulie

2003, reclamanta P.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului

București, anularea hotărârii nr. 5869/4690 din 10 iulie 2003, emisă de pârâtă

și constatarea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu noiembrie 1940.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că s-a refugiat cu familia, din Ardealul de Nord, aflat sub ocupație

maghiară în România, în noiembrie 1940, și nu în august 1941, așa cum greșit

s-a reținut în hotărârea emisă de pârâtă, prin care i s-a recunoscut calitatea

de refugiată din motive etnice.

Prin sentința civilă nr. 1633 din 16

octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea reclamantei, reținând că data de începere a refugiului este noiembrie

1940.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, cu motivarea că din probele administrate în cauză, nu

rezultă cu exactitate data la care familia intimatei-reclamante s-a refugiat

din Ardealul de Nord, în România.

Recursul este neîntemeiat și urmează

a fi respins, pentru următoarele considerente:

În mod corect, instanța de fond a

stabilit că din probele administrate în cauză, rezultă ca dată a intrării

intimatei-reclamante în România, noiembrie 1940, așa cum rezultă din

declarațiile martorilor F.G. și T.G. și din certificatul nr. C/2648 din 7

noiembrie 2002, emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1633 din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2004.