ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4104/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 septembrie 2000 reclamanta S.N.P. P., sucursala PT. Ploiești, a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă București, sucursala P.B., și sucursala P. Constanța, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 93.338.986 lei reprezentând contravaloarea unei cantități de combustibili refuzată la plată, plus 6.275.339 lei cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a expediat pârâtei P. Constanța, prin intermediul sucursalei P.B., cantitatea de 89.900 kg. combustibil tip 3 dar la destinație nu s-a primit întreaga cantitate, cărăușul susținând că unul din vagoane avea scurgeri din conținut, ceea ce l-a determinat să valorifice marfa, decontând însă furnizorului un preț mai mic decât cel datorat.

Prin sentința civilă nr. 1294 din 2 noiembrie 2000 Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea iar pârâta S.N.C.F.M. C.F.R. Marfă București a fost obligată să achite suma de 93.338.986 lei reprezentând contravaloare marfă plus 6.275.339 lei cheltuieli de judecată. Totodată a fost respinsă acțiunea față de celelalte pârâte. Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 294 din 14 martie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă București.

Cu actul înregistrat la 6 aprilie 2001 aceeași pârâtă a formulat motive de recurs susținând următoarele critici: - suma contestată de cărăuș reprezintă, pe de-o parte diferența între prețul de producție și cel de rafinărie, precum și valoarea combustibilului lipsă, așa încât, în mod greșit s-a reținut de instanța de apel că reprezintă accize și TVA; - scurgerile din vagon se datorează predătorului mărfii, așa încât, în mod greșit a fost angajată răspunderea cărăușului; - în speță a operat împiedicarea la transport determinată de scurgerile din conținutul vagonului, așa încât s-a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 80.1 din Regulamentul de Transport; - față de modul în care s-a produs paguba, recurenta a susținut că instanțele ar fi trebuit să angajeze atât răspunderea încărcătorului, cât și cea a cărăușului în producerea pagubei.

Recursul pârâtei este nefondat. Din actele dosarului rezultă că la 31 august 1999 reclamanta a livrat prin intermediul sucursalei P.B., cantitatea de 89.900 kg. combustibil tip 3 încărcat în 3 vagoane, cu destinația P. Constanța. Pe parcursul transportului, la data de 14 septembrie 1999, cărăușul a constatat că vagonul cu terminația ..252.6 încărcat cu 48.400 kg. combustibil avea scurgeri din conținut, situație în care transportatorul a procedat la valorificarea mărfii din acest vagon, ceea ce a determinat litigiul. Prima critică formulată de pârâta recurentă se referă la împrejurarea că ambele instanțe au reținut în mod eronat componența sumei de 93.338.986 lei, aceasta reprezentând de fapt diferența dintre prețul de producție și cel de rafinărie, la care se adaugă valoarea combustibilului lipsă.

Din considerentele deciziei curții de apel rezultă că s-a angajat răspunderea cărăușului pentru modul cum a fost executat contractul de transport conform art. 79.1 din Regulamentul de transport, fiind lipsită de relevanță componența sumei reprezentând contravaloarea mărfii lipsă. Cea de a doua critică vizează greșita soluționare a cauzei sub aspectul culpei cărăușului, recurenta susținând că răspunderea revenea predătorului care nu a verificat vagonul la încărcarea mărfii, folosind un mijloc de transport defect. În realitate, din actele dosarului rezultă că vagonul a fost verificat la încărcare, fiind preluat de stația C.F.R. Brazi fără obiecțiuni, împrejurare dovedită cu documentul de transport, ceea ce înseamnă că nici cea de a doua critică nu poate fi reținută.

Recurenta a mai susținut că în cauză a existat o împiedicare la transport în sensul art. 80.1 din Regulamentul de Transport iar instanța a dat o greșită interpretare acestor dispoziții legale. Astfel, pârâta a arătat că datorită scurgerilor din conținutul vagonului există pericolul poluării mediului înconjurător și atâta timp cât predătorul nu i-a dat instrucțiuni conform regulamentului de transport, cărăușul a fost îndreptățit să valorifice marfa așa cum a și procedat. Prevederile legale invocate de transportator nu sunt de natură să angajeze răspunderea predătorului decât în situația în care s-ar fi dovedit că pierderile sunt imputabile acestuia, ori, așa cum s-a arătat, transportul a fost preluat de cărăuș fără obiecțiuni, așa încât soluția este corectă și sub acest aspect.

În final recurenta a susținut că ar putea fi angajată o răspundere comună a celor două părți (predătorul și cărăușul) dar neexistând temei pentru adoptarea unei asemenea soluții, pentru considerentele arătate, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă București, împotriva deciziei nr. 294 din 14 martie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.