ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4104/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5 septembrie 2000

reclamanta S.N.P. P., sucursala PT. Ploiești, a chemat în judecată pe pârâtele

S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă București, sucursala P.B., și sucursala P. Constanța,

solicitând obligarea acestora la plata sumei de 93.338.986 lei reprezentând

contravaloarea unei cantități de combustibili refuzată la plată, plus 6.275.339

lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că

a expediat pârâtei P. Constanța, prin intermediul sucursalei P.B., cantitatea

de 89.900 kg. combustibil tip 3 dar la destinație nu s-a primit întreaga

cantitate, cărăușul susținând că unul din vagoane avea scurgeri din conținut,

ceea ce l-a determinat să valorifice marfa, decontând însă furnizorului un preț

mai mic decât cel datorat.

Prin sentința civilă nr. 1294 din 2 noiembrie

2000 Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis în parte acțiunea iar pârâta S.N.C.F.M. C.F.R. Marfă București a fost

obligată să achite suma de 93.338.986 lei reprezentând contravaloare marfă plus

6.275.339 lei cheltuieli de judecată. Totodată a fost respinsă acțiunea față de

celelalte pârâte.

Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în

baza deciziei nr. 294 din 14 martie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios

administrativ și comercial, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul

pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă București.

Cu actul înregistrat la 6 aprilie 2001 aceeași

pârâtă a formulat motive de recurs susținând următoarele critici:

- suma contestată de cărăuș

reprezintă, pe de-o parte diferența între prețul de producție și cel de

rafinărie, precum și valoarea combustibilului lipsă, așa încât, în mod greșit

s-a reținut de instanța de apel că reprezintă accize și TVA;

- scurgerile din vagon se datorează

predătorului mărfii, așa încât, în mod greșit a fost angajată răspunderea

cărăușului;

- în speță a operat împiedicarea la

transport determinată de scurgerile din conținutul vagonului, așa încât s-a dat

o interpretare greșită dispozițiilor art. 80.1 din Regulamentul de Transport;

- față de modul în care s-a produs

paguba, recurenta a susținut că instanțele ar fi trebuit să angajeze atât

răspunderea încărcătorului, cât și cea a cărăușului în producerea pagubei.

Recursul pârâtei este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că la

31 august 1999 reclamanta a livrat prin intermediul sucursalei P.B., cantitatea

de 89.900 kg. combustibil tip 3 încărcat în 3 vagoane, cu destinația P.

Constanța.

Pe parcursul transportului, la data de 14

septembrie 1999, cărăușul a constatat că vagonul cu terminația ..252.6 încărcat

cu 48.400 kg. combustibil avea scurgeri din conținut, situație în care

transportatorul a procedat la valorificarea mărfii din acest vagon, ceea ce a

determinat litigiul.

Prima critică formulată de pârâta recurentă se

referă la împrejurarea că ambele instanțe au reținut în mod eronat componența

sumei de 93.338.986 lei, aceasta reprezentând de fapt diferența dintre prețul

de producție și cel de rafinărie, la care se adaugă valoarea combustibilului

lipsă.

Din considerentele deciziei curții de apel

rezultă că s-a angajat răspunderea cărăușului pentru modul cum a fost executat

contractul de transport conform art. 79.1 din Regulamentul de transport, fiind

lipsită de relevanță componența sumei reprezentând contravaloarea mărfii lipsă.

Cea de a doua critică vizează greșita

soluționare a cauzei sub aspectul culpei cărăușului, recurenta susținând că

răspunderea revenea predătorului care nu a verificat vagonul la încărcarea

mărfii, folosind un mijloc de transport defect.

În realitate, din actele dosarului rezultă că

vagonul a fost verificat la încărcare, fiind preluat de stația C.F.R. Brazi

fără obiecțiuni, împrejurare dovedită cu documentul de transport, ceea ce

înseamnă că nici cea de a doua critică nu poate fi reținută.

Recurenta a mai susținut că în cauză a existat o

împiedicare la transport în sensul art. 80.1 din Regulamentul de Transport iar

instanța a dat o greșită interpretare acestor dispoziții legale.

Astfel, pârâta a arătat că datorită scurgerilor

din conținutul vagonului există pericolul poluării mediului înconjurător și

atâta timp cât predătorul nu i-a dat instrucțiuni conform regulamentului de

transport, cărăușul a fost îndreptățit să valorifice marfa așa cum a și

procedat.

Prevederile legale invocate de transportator nu

sunt de natură să angajeze răspunderea predătorului decât în situația în care

s-ar fi dovedit că pierderile sunt imputabile acestuia, ori, așa cum s-a

arătat, transportul a fost preluat de cărăuș fără obiecțiuni, așa încât soluția

este corectă și sub acest aspect.

În final recurenta a susținut că ar putea fi

angajată o răspundere comună a celor două părți (predătorul și cărăușul) dar

neexistând temei pentru adoptarea unei asemenea soluții, pentru considerentele

arătate, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă București, împotriva deciziei nr.

294 din 14 martie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ

și comercial, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2003.