ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2674/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1203 din 18

decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 4 din

Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul R.D. la o pedeapsă de 2 ani și 6

luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 11 august 2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000,

s-au confiscat 0,18 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat inculpatul la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 11 august 2003,

inculpatul R.D. a fost depistat de organele de poliție, având asupra sa 5 doze

de heroină pentru consum propriu.

În faza de urmărire penală a fost

dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare

tehnico-științifică a infracțiunii flagrante, raport de constatare

tehnico-științifică, declarația martorului V.C. și declarațiile inculpatului.

În faza de cercetare judecătorească

a fost audiat inculpatul, care a recunoscut și regretat sincer comiterea faptei

și martorul G.A.V. și au fost depuse acte în circumstanțiere.

Potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică a rezultat că cele 5 pungulițe găsite asupra inculpatului,

conțineau 0,27 gr. heroină în amestec cu cofeină, phenobarbital, diazepam și

griseofulvin.

Fiind audiat, inculpatul a declarat

că este consumator de heroină din anul 2003, iar cele cinci doze găsite asupra

sa le-a cumpărat în noaptea de 10 august 2003, din zona Ferentari, de la

persoane necunoscute, cu privire la care nu a putut furniza nici un fel de date,

care să conducă la identificarea acestora.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, criticând-o în ceea ce privește greșita încadrare

juridică dată faptei, prin reținerea stării de recidivă și greșita

individualizare a pedepsei.

În motivele de apel s-a arătat că,

în mod greșit, instanța de fond a reținut starea de recidivă în care a fost

săvârșită fapta, întrucât condamnările anterioare, din minorat, intră sub jurisdicția

art. 38 C. pen.

S-a mai arătat că, în mod netemeinic

instanța a aplicat o pedeapsă prea aspră, în raport de circumstanțele reale de

săvârșire a faptei.

Prin decizia penală nr. 112 din 16 februarie

2004, Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată

de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul R.D., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și

rejudecând, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art.

86 C. pen.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta.

De altfel, inculpatul nici nu a

contestat săvârșirea faptei.

Cu privire la individualizarea

pedepsei, se constată că s-au avut în vedere criteriile generale, prevăzute de art.

72 C. pen., cât și scopurile pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen., iar

pedeapsa aplicată este în măsură să asigure reeducarea inculpatului.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

să fie respins recursul declarat de inculpat ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192 C. proc.

pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul

R.D.,

împotriva deciziei penale nr. 112 din

16 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 11 august 2003, până la 18 mai

2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

mai 2004.